Sinaxar ortodox: Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart și Terțiu

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Leon cel Mare

Nici un păcătos nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, ci numai să se pocăiască, deoarece și păcatele lui sînt mai puține ca ale diavolului, și are și circumstanțe atenuante fiindcă a fost plăsmuit din pămînt și a alunecat și s-a murdărit din neatenție.
Nu ne îndreptățim cînd nu vrem să ne pocăim și să ne spovedim, ci vrem să rămînem în noroi. Sînt unii care, avînd impresia că vor cădea în aceleași păcate, nu se mărturisesc. Adică peste noroiul vechi adaugă altul și altul deși, dacă li se murdăresc hainele lor le spală și iau aminte să nu le mai murdărească, iar dacă totuși se pătează din nou, le curăță.
în rugăciunea ta nu cere nimic altceva afară de pocăință; nici lumini, nici minuni, nici proorocii, nici harisme, nimic afară de pocăință. Pocăința îți va aduce smerenie, smerenia îți va aduce harul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu te va avea în harul Său, dăruindu-ți orice îți trebuie pentru mîntuire și orice altceva în cazul că îți va trebui să ajuți un alt suflet.
Lucrurile sînt foarte simple și nu avem motive să le încurcăm. în felul acesta rugăciunea o vom simți ca pe o necesitate, spundînd-o de multe ori, și inima noastră va simți o durere dulce rostind rugăciunea, iar Hristos ne va dărui și El mîngîierea Sa cea dulce în inimă.
Rugăciunea nu obosește, ci odihnește. Obosește numai atunci cînd nu intrăm în înțelesul ei și nu înțelegem sensul ei descoperit nouă de Sfinții Părinți. Dar cînd înțelegem nevoia milei de la Dumnezeu, atunci, fără să ne forțăm în rugăciune, această nevoie a foamei ne va sili să deschidem gura asemenea unui prunc, ca să sugem, și ne vom afla, în acelaști timp, în toată siguranța, ca și pruncul în brațele maicii sale, duios îmbrățișat fiind de dînsa. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!