SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfinților Apostoli dintre cei 70: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena

După Înălțarea Domnului la cer și după primirea Sfîntului Duh, Sfinții

Apostoli au rînduit anumite case, în care să se propovăduiască

cuvîntul lui Dumnezeu, și și-au ales cîțiva bărbați credincioși și

vrednici, pe care i-au pus să privegheze ca împărțirea milosteniilor

la săraci, să se facă după dreptate și trebuință. Acești bărbați aleși au fost sfințiți de către Apostoli, prin rugăciune și prin punerea mîinilor, făcîndu-i pe ei diaconi. Sfîntul Prohor a fost, mai întîi, însoțitor al Sfîntului Apostol Petru, în călătoriile sale pentru răspînirea credinței în Hristos, împreună cu alți ucenici, și a fost pus de acesta episcop al Nicomidiei, unde a păstorit pînă după Adormirea Maicii Domnului. Începînd de atunci, a fost multă vreme părtaș la ostenelile Sfîntului Apostol Ioan și a fost surghiunit, cu acest Apostol, în insula Patmos, unde s-a arătat de mult folos Apostolului, la scrierea cărților sale. A fost ucis mucenicește de păgîni, pe cînd se afla în Antiohia, în timpul propovăduirii sale.

Sfîntul Nicanor a fost ucis în aceeași zi cu Sfîntul Ștefan, ziua

aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim,

încît toți creștinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea și rpin

Samaria. Sfîntul Timon a fost așezat de Sfinții Apostoli episcop de Bosra, din Arabia, și propovăduind pe Hristos , și-a dat sufletul, fiind răstignit pe cruce.

Sfîntul Parmena și-a împlinit și el slujba cea încredințată lui de

Apostoli, propovăduind credința în Hristos, și a murit tot de moarte

mucenicească, fiind îngropat de Apostoli.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Inocențiu I

Ales papă în anul 401, Sfîntul Inocențiu a condus Biserica Romei timp de 16 ani, într-o perioadă istorică grea pentru Imperiul Roman de Apus. Datorită prestigiului de care se bucura chiar în fața vizigoților care au asediat Roma în anul 410, papa Inocențiu a obținut o încetare a luptelor, cu condiția ca el personal să meargă la Ravena și să obțină de la împăratul Onoriu, împuterniciri speciale pentru Alaric, conducătorul vizigoților. Misiunea curajosului pontif nu a ajuns la rezultatele așteptate de invadatori și Alaric a dat ordin de ocupare a Romei. Cu toate aceste greutăți, Inocențiu I și-a manifestat pe mai departe grija pentru biserici. A intervenit cu hotărîre în probleme privind sfintele sacramente, îndeosebi pocăința, ungerea bolnavilor, botezul și nedesfacerea căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspîndit erezia lui Pelagius, condamnată în anul 416 la conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfîntului Augustin. Sfîntul Inocențiu I a murit la Roma în anul 417, la 28 iulie, și a fost înmormîntat în cimitirul Ponțian, de pe calea Portului. (Constantin GHERASIM)