Astăzi, 26 iunie, se împlinesc 75 de ani de cînd, bolnav de septicemie, se stingea din viață marele istoric, arheolog, filosof, literat și profesor Vasile Pîrvan. Născut pe meleaguri băcăuane, la Perchiu (com. Huruiești), în anul 1882, cinstit de contemporani și de urmași, numele lui fiind purtat de multe instituții din țară, supranumit de colegii din Germania „micul Mommsen”, după numele celebrului autor al „Istoriei Romane”, Vasile Pîrvan rămîne unul din cei mai apreciați și cunoscuți băcăuani ai tuturor timpurilor.
Format în asprimea luptei pentru existență și însetat de elevație culturală, el a reușit să devină la doar 28 de ani membru corespondent al Academiei Române. Deși a trăit o viață scurtă și zbuciumată, părăsind această lume la doar 45 de ani, istoricul român a avut o biografie deosebită: vicepreședinte al Academiei Române, membru la numeroase societăți de istorie și arheologie din Europa, distins cu Marele Cordon al ordinului Corona d’Italia Director al Școlii Române din Roma, întemeietor al vestitei edituri „Cultura Națională” și al revistei „Dacia”. El a avut un rol deosebit în crearea noii școli românești de arheologie. De asemenea a organizat Școala română din Roma, instituție pentru perfecționarea tinerilor arheologi și istorici, și a inițiat și condus apariția anuarelor acesteia „Ephemeris Dacoromana”, „Diplomatarium Italicum”, precum și prima serie a revistei „Dacia”.
Puternic motivat pentru „ridicarea porului nostru la nivelul culturii apusene pe baze naționale”, Vasile Pîrvan s-a ridicat contra poftelor grăbite ale hămesiților contemporani, care „purtați de ambiții personale și certuri urîte pentru lucruri de nimic” uitau că cel mai important lucru era ” să ne dăm noi întîi și mai puternic ca oricare pilda sacrificiului pentru mărirea neamului”. Avînd ca model pe distinsul împărat gînditor stoic Marc Aureliu, Pîrvan a crezut că „istoria are poate mai mult ca oricare altă disciplină a se spijini pe erudiți ca și pe cugetători”. Totodată, convins că răul, chiar dacă redutabil, nu e atotputernic și solidarizarea celor buni îl poate reduce în bună măsură, autorul monumentalei lucrări „Getica” a promovat un sistem pedagogic care să nu însemne amăgire conștientă, ci program de resurecție eroică. De altfel, din toată cultura pe care a asimilat-o la studiile din Occident, Pîrvan a făcut un centru de iradiație, punîndu-și știința în serviciul „marilor mulțimi necăjite”.
Consecvent cu sine, exigent și tenace, Pîrvan a susținut permanent că „doar cultura îi va scăpa pe români și cultura numai națională poate fi”, mergînd pe linia trasată de Al. Papiu Ilarian și urmînd lupta inițiată de N. Iorga pentru apărarea culturii noastre.
Dar ce tot să vorbim despre Vasile Pîrvan. Vorba unei tinere băcăuance: da’ cine a fost și Pîrvan ăsta?”. Și spre mirarea tuturor, se pare că la 75 de ani de la moarte, rămîne marele anonim al Bacăului. Uitat de instituțiile abilitate, serbat în ultimii ani pe la Slănic sau prin restaurante, Vasile Pîrvan își va păstra renumele doar pe efigiile unor instituții de prestigiu din București sau Constanța, și nicidecum la Bacău. Și, culmea, memoria lui pare a fi ștearsă taman după 1990. „La Perchiu se organizau simpozioane în fiecare an pentru comemorarea lui Vasile Pîrvan, însă după 1990, toate s-au poticnit”, ne-a spus cu tristețe primarul din Huruiești, Ioan Zăbrăuțanu. Și acest fapt cu toate că nu știm ca din județul Bacău să fi răsărit prea mulți savanți de talie mondială asemeni lui Pîrvan, de-a lungul istoriei. (C.GHERASIM)
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.