Săptămîna trecută, ziua de 4 septembrie a anului de grație 2003 al guvernării UDMR – PSD va rămîne înscrisă cu litere de aur în cronica Bacăului, oraș european, căptușit cu PET-uri de toate culorile, toate capacitățile și toate formele. Orașul a fost înfiorat încă de dimineață de fulgerele sprințare ale girofarurilor și sirenelor de apocalipsă, parcă, ale mașinilor poliției și jandarmeriei. Cîtă cheltuială (risipă), cît efort (inutil), cît zel (învățat și practicat în anii -lumină!), cîtă minuție în așezarea pe căprării a ierarhiilor! Mulți băcăuani s-au și întrebat dacă nu cumva trăiesc un eveniment paranormal (să fi reînviat răposatul?). Eu știam ce se întîmplă, dar nu m-a întrebat nimeni, așa că mi-am văzut de-ale mele. Ce cauți pe aici?, m-am trezit întrebat de un cunoscut, drept salut. Ce să caut? Am auzit că vine domnul Adrian Năstase în vizita săptămînală (promisă poporului cu aceeași generozitate cu care, vom vedea mai departe, pregătește terenul pentru a-l ierta pe d-l Rafo de alte vreo 6.000 de miliarde, datorii la stat. Datorii pe care baronetul de Onești, Slănic – Moldova, Bacău, Hemeiuși, Mărgineni, Luncani, Valea Trotușului le-a făcut plătind elicoptere, făcînd promisiuni de binefacere, călătorii exotice, pavînd hectare din spațiul public din preajma hotelului Moldova ș.a.). „Au mai fost de față”, că doar erau martori ai evenimentului, martori care urmau să aplice cu strictețe „prețioasele indicații”, în legătură cu orice, că doar era „marele cîrmaci”, după o sintagmă atît de dragă poetului Parnasului comunist.
„Și totuși, ce cauți?”, insistă amicul, care, sincer, mi s-a părut suspect de insistent. Atunci mi-a venit ideea să-l exasperez, spunîndu-i că am vrut să mă duc și la Piatra – Neamț spre a vedea la fața locului dacă amicul nostru comun Emilian Simion, corespondent Radio București, transmite exact ceea ce se întîmplă sub Pietricica. „Și cum se face că n-ai mai ajuns la Piatra?”. Simplu. Dacia mea preistorică nu are voie să meargă cu viteza coloanei oficiale. Cînd am ajuns eu la bariera de la Gherăiești, coloana trebuie să fi fost deja la Roznov. M-am hotărît să aștept la Hemeiuși. Forfotă, animație, emoții. Mai -marii județului. Grădinița „Crai Nou”, ca și „Lizuca”, arată bine. Dar jalea din jurul lăcașului, foamea care domnește în cartier, locuințele insalubre în care stau foștii muncitori, stau la propriu, pentru că proporția șomerilor este copleșitoare. Cine să ovaționeze și pentru ce? Că au trecut trei ani dintr-o guvernare care a promis locuri de muncă, reducerea inflației, temperarea prețurilor, creșterea veniturilor populației, ce mai, belșug și bunăstare!, cum promitea părintele iubit al actualei generații de politruci. Ce s-a ales de toate promisiunile? Foame, mizerie, tot mai mulți oameni fără adăpost, inflația dă în clocot și, peste toate, umilința bietului român pe la ușile unor ambasade în căutarea unui loc de muncă și acela umilitor și degradant. Nu de vizite festive avem nevoie, ci de politicieni care să mediteze o oră pe zi la soarta românului care a dat votul cu credința că, dacă tot descind din PCR, aleșii vor fi mai aproape de suferințele țării. N-au preluat de la PCR decît trufia și credința în infailibilitate. Era firesc să se ajungă la momentul decembrie 1989. Nu se știe niciodată…
Un spectacol demn de vîrsta de aur a pionieriei de acum vreo 30 de ani a oferit tovarășa activistă a ISJ: ar fi vrut să-l întîmpine pe d-l Năstase cu flori scumpe, nu cu banala garoafă, cu ceva de legat la gîtul înaltului oaspete. Pe Ceaușescu îl puteai ușor lega la gît, că era o bîzdîganie de talie mică, orice pici de clasa a II-a îl putea lega la gît, dar ce te faci cu d-l Năstase? Nu poți sui copiii pe scară să-i lege ceva la gît, că e înalt și trufaș. El nu știe să se aplece spre cei mici și necăjiți. El, de la înălțimea-i măreață, scrutează zările în căutarea unor soluții care s-o scoată basma curată pe doamna Puwak sau pentrru acoperirea, de la buget, a datoriilor făcute cu nerușinare de un grof local (că de baroni nu-i voie să pomenești în fața PSD). Bieții oameni au avut naivitatea să creadă că la Piatra Neamț va vrea să afle despre abuzurile făcute de unii membrii marcanți ai administrației locale și centrale în economia subterană, sau cum aceiași au distrus Garda Financiară care a îndrăznit să socotească mîrșăviile. Sau la Bacău cum sînt deturnați banii publici în afaceri de familie și de gașcă. Nimic din toate acestea. Sînt trîmbițate niște „realizări” făcute cu bani de la UE. Unde este creșterea venitului național cu care ne-au aburit în campania electorală? Unde este creșterea productivității muncii, unde-s locurile de muncă promise? Sîntem noi în țara lui Păcală, dar nu mai putem accepta să fim guvernați de-al de Tîndală.
Valeriu TRAIAN
Lasă un răspuns