A alergat pînă la primărie, prin ploaie, în tricou și pantaloni scurți

„Mi-e și milă de ea uneori. Eu sînt un tip cam coleric. Mă aprind, uneri, destul de repede. Mai țip, mai înjur, nu cred că îi este prea ușor lîngă mine”, recunoaște viceprimarul Larian Lucaș. Pe Delia Sachelariu, însă, ieșirile cam furtunoase ale șefului său nu o deranjează prea tare. E secretara viceprimarului Lucaș de vreo doi ani, așa că s-a obișnuit cu stilul său de lucru. A început să îi ghicească intențiile fără să i se dea prea multe explicații, și nici nu își lasă șeful să aștepte prea mult atunci cînd are de rezolvat o problemă urgentă. „Am ajuns să știu pe de rost vreo 300 de numere de telefon. O singură dată memoria m-a lăsat în pană. Săptămîna trecută, cînd a început furtuna de sîmbătă seara, toată conducerea primăriei era la serviciu. M-a sunat acasă șeful meu să mă întrebe unde poate fi găsit cineva. Nu aveam agenda la mine și nici nu îmi aminteam numărul de telefon. Nu am stat prea mult pe gînduri, mi-am tras o haină pe umeri și, așa cum eram, în tricou și pantaloni scurți, am venit prin ploaie pînă la primărie. Am ajuns înapoi acasă pe la miezul nopții”, își amintește Delia Sachelarie. Chiar dacă o cheamă, uneori, de acasă cînd îi este lumea mai dragă, nu îi poartă pică șefului său. „Cine îl vede pentru prima oară, așa masiv și furtunos, are tendința să se cam retragă cu un pas înapoi. Nu a existat, însă, nimeni care să îi ceară ajutorul într-o problemă și să nu îi fie rezolvată mai devreme sau mai tîrziu”, mai spune Delia Sachelariu. În afară de faptul că este secretara vieprimarului, Delia este și studentă în anul III la Universitatea din Bacău, secția Administrație publică locală. Nu lipsește de la nici un curs, iar în sesiune învață pe rupte, să nu rămînă cumva cu vreo restanță. Prea multe despre ce va face după terminarea facultății nu știe acum. Cu siguranță, însă, șeful de acum, o va sprijini și peste cîțiva ani și o va ajuta să avanseze în carieră. (E.SOLOMON)