Miezul verii 2002 a transformat Constanța în orașul cel mai aglomerat din această perioadă a anului. Toate benzile bulevardelor sînt ocupate la refuz – mai puțin în miezul zilei – iar pe șoselele de acces dinspre București, Slobozia și Mangalia se circulă bară la bară. Bulevardul care străbate în lung Mamaia oferă aceeași priveliște pînă mult după miezul nopții; la fel șoseaua care duce spre Mangalia, cu deosebirea că aici se practică viteze cu mult peste suta de kilometri pe oră. Toate acestea fiindcă litoralul este, practic, invadat de turiști. Din păcate, și de polițiști. Este primul an de după regresia postrevoluționară cînd se poate vorbi despre un grad de ocupare al capicităților de cazare apropiat de sută la sută, chiar în hoteluri mai puțin ieftine, unde o cameră se poate închiria cu cel puțin un milion și jumătate pe noapte. Cea mai căutată stațiune este și cea mai scumpă: Mamaia, unde hoteluri ca „Iaki” (al cărui proprietar este Hagi) sau „Rex” (al lui George Constantin Păunescu) sînt pline la refuz. Nici „Scandinavia” (la care proprietar majoritar este Iacobov) nu stă bine la capitolul locuri libere, în pofida celor cinci stele ale sale sau poate tocmai din această pricină. Cu riscul de a fi acuzați de malițiozitate, înclinăm să credem că la creșterea gradului de ocupare al hotelurilor de lux a contribuit și scoaterea la licitație, anul acesta, a vilelor din Neptun, unde pînă acum obișnuia să se ascundă elita politichiei, îndeobște deținătoare de suficienți bani. De altfel, la Mamaia aglomerația este vizibilă și pe plaje – în unele locuri se găsesc cu greu de închiriat șezlonguri – și, seara, pe faleză ori pe terase. Satul de vacanță, deși neamenajat cum ar trebui, dar plin de atracții, este și el full la ceas de seară. Chiar dacă nu la aceste cote, nici sudul litoralului nu duce lipsă de turiști. Cele mai aglomerate stațiuni par a fi, însă, și cele mai ieftine: Costinești (unde majoritatea locurilor sînt la particulari) și Saturn, unde cazarea se face, preponderent, cu bilete obținute prin sindicate. Cu toate că destui particulari din Eforie Nord și Eforie Sud au făcut investiții serioase în ultima vreme, numărul turiștilor ce s-au oprit în aceste din urmă stațiuni nu pare a fi la cotele așteptărilor. Explicația ar putea sta atît în faptul că vechile stabilimente sînt și baze de tratament, care au contracte cu sindicatul pensionarilor, cît și în aceea că unele hoteluri de aici au intrat, în timp, în proprietatea unor instituții de stat sau bănci, turiștilor veniți pe această cale oferindu-li-se toate serviciile într-un areal redus, ferit de priviri indiscrete. De asemenea, în Eforie Sud mai este și o tabără de elevi. În concluzie, cele două Eforii nu sînt tocmai indicate celor ce caută discreția cu orice preț. (Mircea LUPU)
Lasă un răspuns