VIP PENTRU O ZI A cerut-o de nevastă în noaptea de Înviere

• Noemi Togan și Gabriel Olariu s-au cunoscut în timp ce tînăra susținea un recital de pian la Botoșani • cineva le-a făcut cunoștință atunci și peste trei ani au hotărît să se căsătorească

Noemi Togan l-a cunoscut pe Gabriel Olariu cînd avea 16 ani. „Sîntem amîndoi adventiști, iar Noemi susținea un recital de pian la mine în oraș. Eu am ascultat-o și mi-a plăcut enorm. Tînăra brunetă m-a impresionat și am vrut să o cunosc imediat. O amică care o știa pe pianistă ne-a făcut cunoștință și încet – încet am devenit prieteni. Atunci aveam 22 de ani”, își începe povestea de dragoste tînărul de 25 de ani, din Botoșani. La scurt timp, însă, tînărul s-a mutat în Bacău pentru a-și găsi un serviciu.

Era în octombrie. A găsit gazdă la două minute de fată. A început să o invite în oraș, ea a acceptat și povestea de dragoste a început să curgă. „La început eram prieteni foarte buni. Ieșeam cu mai mulți amici în oraș, în excursii. Nu credeam că aceste banale înîtlniri vor da naștere la o relație atît de serioasă. Eu eram la liceu în clasa a zece. Aveam 16 ani atunci. Gabi lucra ca agent comercial și din cauza liceului nu prea aveam timp să ne întîlnim. Relația noastră și-a schimbat cursul de Crăciun.

Pe 24 decembrie 1999 am mers la colindat cu niște amici. Trebuia să vină și Gabi, dar nu a mai ajuns. Atunci am simțit un gol în inimă. Au fost primele semne că în sufletul meu se petrece ceva în ceea ce-l privește. A venit a doua zi cu noi la colindat și am fost cea mai fericită fată”, ne spune și viitoarea mireasă. Seara de Crăciun a transformat o frumoasă prietenie într-o dragoste sinceră și inocentă. În schimb, sentimentele lui Gabi s-au limpezit mai repede. La sfîrșitul toamnei anului 1999, Noemi s-a operat de apendicită. Într-una din zile, Gabi s-a dus la spital, așa cum făcea zilnic. Cînd l-a văzut, tînăra i-a luat mîna, i-a lipit-o de inima ei și tînărul a simțit un fior în întreg corpul.

Noul cuplu a făcut excursii în toată țara, prilej să se cunoască mai bine, să se respecte și să se iubească. Au început să țină cont de pasiunile fiecăruia și în timp ea s-a „molipsit” de fotbal. „Eu sînt un fan al echipei Dinamo București. Mergeam pe stadion în capitală să văd meciurile. La început Noemi strîmba din nas, dar în timp a început să-i placă și mă însoțea pe stadion. În schimb, ei îi place foarte mult să viziteze muzeele, așa că am însoțit-o și eu. Am descoperit că tot ceea ce facem împreună e nemaipomenit”, povestește viitorul mire.

Relația lor a fost tăinuită față de părinții fetei, dat fiind că ea era la liceu și era mai mică decît el. „Prima care a aflat a fost mama. Nu a avut nimic împotrivă și chiar m-a sprijinit, cu condiția să-mi termin studiile. Acest lucru m-a determinat să învăț din ce în ce mai bine. După doar o săptămînă ce mama a aflat de Gabi, l-a invitat la noi să-l cunoască, cînd tata nu era acasă. El a venit, dar între timp a sosit și tata. Atunci s-a aflat totul și nimeni nu a avut nimic împotriva relației noastre”, povestește despre primul contact al viitorului ei soț cu socrii.

Anul acesta, în noaptea de Înviere, la Slănic Moldova, Gabriel i-a oferit fetei inelul de logodnă. „Nu mă așteptam. A fost cel mai fericit moment din viața mea și nu credeam că mi se întîmplă mie ceva așa de frumos. Nu am ezitat și am spus din toată inima «DA»”, își amintește Noemi cum a fost cerută în căsătorie de iubitul ei. Dar nu era totul ca la carte. Cererea în căsătorie, conform obiceiului, nu era săvîrșită. Așa că părinții băiatului și alte rude s-au adunat la casa miresei să ceară mîna acesteia pentru fiul lor. În genunchi, roșu ca un rac și plin de emoții, Gabi a primit de la tatăl fetei binecuvîntarea și fata. Pregătirile de nuntă au demarat imediat.

Cei doi tineri aparțin cultului adventist și de aceea ceremonialul religios va fi asemănător cu ceea ce se vede în filmele americane. Viitoarea familie intenționează să se stabilească la Bacău, unde Gabi va demara afacerea lui, iar Noemi își va lua în serios viitoarea carieră de psiholog, ea fiind de anul acesta studentă la psihologie, la Iași. (Claudiu TĂNĂSESCU)