FĂRĂ PREJUDECĂȚI Vin americanii!

Un banc de prin anii ’50, poate unul dintre cele mai longevive, face din nou carieră. Într-un alt decor, dar cu mulți dintre actori rămași pe ascultare. Se spune în doi, pentru întrebare și răspuns: care-i cel mai bun vin? Vin americanii! Care-i cel mai rău vin? Vin rușii! Banc sec, englezesc. Dar bun! Între timp rușii și-au luat picioarele la spinare și la propriu, dar și la figurat, ajutați fiind și de un șut prin părțile moi și proeminente ale fizicului lor, iar americanii atît de așteptați n-au prea mai traversat Atlanticul, probabil din cauza valurilor prea mari. Iată, însă, că apele s-au mai liniștit și Uncle Sam se pregătește de debarcare, unde credeți?, tocmai pe malul românesc al Prutului. La Botoșani! De ce tocmai aici și nu pe lîngă, să punem degetul la întîmplare pe hartă, la Miercurea Ciuc sau Sf. Gheorghe? Aveți puțintică răbdare și vă lămuresc. Oficialitățile administrative din dulcele tîrg moldovenesc au intrat într-un mare… carambol: pasă-mi-te, cetățenii urbei nu mai vor să-și plătească dările către cei care-i îmbrățișează cu căldură (a caloriferelor), râmînînd datori vînduți cu vreo sută de miliarde de lei. Nici smulsul părului din capetele pleșuve și înțelepte, nici statul (pe vine) la sfat, nu le-au dat soluția salvatoare. Doar unuia, mai doxat la cap, i-a fătat ideea: chemăm americanii; știu eu pe cineva care… așa și pe dincolo. Și iată-i pe bunii noștri samariteni pregătindu-se să debarce. Vin Recuperatorii. Ați citit bine, da: Recuperatorii. Chestia stă cam așa: vin ăștia, Sam și Bill și Jones și-ți bat la ușă; dacă nu le deschizi să te întrebe de sănătate, o fac ei, după ce trag un foc de avertisment în aer și-apoi o rafală de pistol – mitralieră în clanța ușii, care musai că se dă deoparte a invitație. Bine v-am găsit – își fac namilele, politicoase, intrarea. Ieșiți cu scama la mijloc, sau cu bijuteriile și alte alea obiecte prețioase. Avem onoarea(!?), noi sîntem recuperatorii de la firma PACK & POCK din Manhatan- New York. Cine n-are, să-și aprindă lumînarea și să-și bîiguie ultima rugăciune. Amen! Scurt și la obiect. Nu dai, nu mai stai (în picioare) și nici căldura nu-ți mai e de trebuință. La doi metri „sub” temperatura e constantă. De unde bani pentru sandwichul americanului , că doar n-or veni aici să-și mănînce din traistă! Cotă-parte din penalități. Cît datorezi? Atît și-atît. Bun! Pentru că n-ai mai trecut cam de multișor pe la casierie, te articulăm cu-atît, penalizări. Gurile rele (parcă văd toți cu ochii buni o asemenea coproducție româno- americană!, șoptesc că amărîta de datorie s-ar putea dubla, iar uncheșii cu limba lată făcută copaie se tot dau de ceasul morții: de unde, nevoia și păcatele mele nu m-aș mai fi născut pe lumea asta, să dau doi franci, cînd io n-am nici de leac prin ăste buzunare!?

Dai, că de nu Uncle Sam te face „păsărica” și morișca. N-am aflat încă, v-o spun drept, dacă bot’șenenii s-au pus pe frămîntat colacii cît roata carului cu care să-și întîmpine oaspeții. Le promit că, dacă au nevoie, sarea le-o dau eu. O să vedem! Alta-i curiozitatea, „tu-i steagu’ mă-si” di viață, di nici nu-ți mai vini să lipești plioapă di plioapă! Cică americanii ăi voinici și pintenați di-i tăt vezi pi sticlă, s-or gîndi s-o ia la vale, pi Moldova și Siret, pîn’ pi la Bacău. Acu’ nu știu ci vor ei cu Cosa Nostra asta a noastră, da’ tari ni-i teamă să nu facă westernuri și pi la noi, că datoriile-s cam tot pi-acolo, iar băcăuanii-s la fel de calici ca și bot-șănenii. Că numai cînd ti gîndești că-ți bate cowboiul la ușă te-apucă toate căldurile și transpirațiile, de nu mai ai nevoie nici de Termloc și nici de CET. Ia uiti, oameni, minuni! Am scăpat di datorii! (Mihai BUZNEA)