Specializare de elită, soartă de Cenușăreasă

• compartimentul de Neurochirurgie al Spitalului Județean a devenit neîncăpător pentru bolnavi săi • bolile sînt aceleași, dar paturile sînt mult prea puține pentru necesarul unui județ întreg

Unul dintre cele mai recente compartimente înființate în Spitalul Județean, cel de Neurochirurgie, este unul dintre sectoarele de vîrf ale celei mai mari unități medicale din județ. Înființarea lui în anul 1997, cu acceptul Ministerului Sănătății, a fost considerată la acea vreme o victorie pentru care mai marii sistemului sanitar de atunci au fost felicitați la unison de bolnavi, dar și de colectivul medical al spitalului. La început, compartimentul de Neurochirurgie a beneficiat de serviciile unui singur specialist, chirurgul Viorica Russu, venit de la spitalul „Bagdasar” din București, pentru c, din acest an, acesteia să i se mai alăture medicul Sebastian Hriban. Pentru noua specialitate chirurgicală pătrunsă în Spitalul Județean începutul a fost greu, saloanele pentru bolnavi și sala de operație dovedindu-se a fi mai greu de realizat decît mult rîvnitul aviz al ministerului.

Cîteva paturi înghesuite în două saloane ale secției Chirurgie I, alături de cele în care erau tratați în continuare pacienții secției gazdă au făcut ca Neurochirurgia să fie un compartiment al cărui aspect contrasta izbitor cu numele său pretențios: practic, mica vedetă ivită pe firmamentul Spitalului Județean avea soarta unei Cenușărese. În timp, soarta ei nu s-a schimbat decît foarte puțin, iar dotarea Spitalului Județean cu tomograf computerizat, folosit în mare parte pentru paciențiii acestei secții, nu a adus nici un avantaj compartimentului de Neurochirurgie. Avantajul firesc ar fi însemnat un număr mai mare de paturi pentru bolnavi. Lucru care nu s-a putut întîmpla din cauza faptului că în imobilul construit după proiectele epocii comuniste drept spital județean nu mai pot încăpea toate noile specialități pe care medicina modernă le-a inventat.

Compartimetul de Neurochirurgie numără doar două saloane cu cîte șapte paturi pentru tratarea femeilor și alte șapte paturi pentru bărbați. Cum hernia de disc, fracturile craniene, tumorile cerebrale, hematoamele intracraniene nu cunosc matematica, numărul redus de paturi pentru bolnavi transformă orice zi din această secție într-o permutare continuă a bolnavilor și paturilor dintr-un salon în altul. Posibilitatea ca bolnavii operați să stea cîte doi în pat este literă de lege. „Cînd vine o urgență, de la agresiune și pînă la accident rutier, nu poți să stai să te gîndești dacă ai sau nu loc liber pentru pacient. Omul trebuie internat, iar personalului îi rămîne să găsească soluția: ori bolnavul stă cu un alt pacient în pat, ori dacă, în toate paturile există dubluri, mai aducem un alt pat din salonul vecin. Avem noroc că există o ciclicitate la boli și, cînd avem foarte multe femei internate, aducem paturi din salonul bărbaților și invers”, spune neurochirurgul Viorica Russu.

14 bolnavi în nouă paturi

Chinuiți de boli de care nu pot scăpa decît sub lama bisturiului, pacienții nevoiți să se înghesuie cîte doi în pat se vaită doar atunci cînd cineva se arată uimit de faptul că atîtea suflete bolnave se chinuie pe o margine de pat doar ca să se facă bine. Ieri, în salonul de bărbați, acolo unde în mod normal ar fi trebuit să fie doar șapte paturi se aflau nouă, iar numărul pacienților internați pe ele era de 14. Șchiopi de durerile pricinuite de hernia de disc sau cocoșați de suferințele de după operație, mulți dintre bărbații internați făceau cu greu slalom prin mulțimea de paturi, bagaje și bolnavi. Orice nou venit este primit cu spaimă, pentru că asta înseamnă că agloemrația crește. „Am fost operat la începutul săptămînii trecute. Doar în prima zi după operație am stat singur în pat, în rest a trebuit să mai primesc un alt bolnav lîngă mine. Nimeni nu vine aici de plăcere, toți trebuie să ne facem bine și, doar pentru că știm ce înseamnă să fii bolnav, îndurăm această situație, dar nu este normal. În această aglomerație nu poți avea liniștea de care un bolnav are nevoie”, spune Dorel Năsturaș, bolnav operat de hernie de disc care aștepta să primească biletul de externare.

Abia a răsuflat ușurat colegul de pat al acestuia că, în cadrul ușii, și-a făcut apariția un alt bărbat. Lui Vasile Canache de 67 de ani din satul Cîrligi tocmai i se întocmise biletul de internare și își căuta derutat locul. „La salonul ăsta mi-a spus asistenta să vin, dar cred că am greșit. Aici este arhiplin, nu cred că ăsta este salonul de Neurochirurgie”, a spus bărbatul din pragul ușii. Cînd bolnavii din salon i-au spus că nu a greșit, Canache s-a așezat într-un colț, vădit jenat de faptul că trebuie să-și aleagă bărbatul cu care vrea să împartă același pat. Față în față cu ușa salonului de bărbați se află cel în care sînt internate femeile. De cîteva zile, au rămas doar trei în salon și pot sta singure în pat. „Știm cum este să te chinui în pat, cîte două, pentru că săptămîna trecută am fost în această situație. Doar în prima zi de după operație, colegele de salon m-au ocrotit și au acceptat să mă lase singură. Nici nu poți spune că te odihnești pe timpul nopții, pentru că stai stresată tot timpul să nu-ți lovești colega în operație sau să nu fii tu lovită”, spune Cristina Dragomir, bolnavă operată de hernie de disc.

Aglomerația din compartimentul de Neurochirugie este o problemă cunoscută de administrația Spitalului Județean. „Doar construirea unui spital municipal gîndit tocmai pentru secțiile supraaglomerate ar rezolva problema. În aceași situație sînt secțiile de Cardiologie, Gastroenterologie, Psihiatrie și Oncologie. Am încercat în vară o altă soluție, dar nici punerea ei în practică nu rezolvă problema. Mutarea secției de Chirurgie Infantilă de la etajul III în clădirea Pediatriei și înființarea unui spital de sine stătător pentru copiii ar fi fost o posibilitate de mutare a Neurochirurgiei într-un spațiu adecvat. La inspecția făcută în vederea obținerii autorizației sanitare de funcționare, Direcția de Sănătate ne-a pus în vedere că secțiile de Diabet și Urologie, înghesuite și ele în același sector de clădire, trebuie mutate. Dacă nu facem acest lucru nu vom obține aviz de funcționare”, ne-a declarat dr. Leonard Roșu, director al Spitalului Județean.

Nici înființarea spitalului de pediatrie nu este un proiect care va prinde contur anul acesta. De la Ministerul Sănătății, spitalul băcăuan nu a primit încă acceptul pentru acest proiect, iar banii necesari punerii lui în practică trebuie cîștigați de la americani. „Lucrăm împreună cu Prefectura și Consiliul Județean la un proiect de obținere de fonduri dintr-un program american de dezvoltare. Banii pe care îi solicităm în proiect sînt de 700.000 de euro”, a adăugat dr. Roșu. Cum nici ipotetica reușită de obținere a fondurilor americane nu va duce la extinderea compartimentului de Neurochirurgie, această specialitate medicală va continua să fie la Bacău o Cenușăreasă. (Cezara DUȚĂ)