PULSUL STRĂZII S.O.S. Copiii instituționalizați

Copiii din centrele de ocrotire și alte instituții de protecție a minorilor care funcționează în județ, se confruntă cu grave disfuncționalități financiare, care le pun în pericol existența. Pentru evitarea falimentului, mai-marii instituțiilor administrative abilitate s-au gîndit la o soluție in extremis: concesionarea acestui domeniu către organizații guvernamentale, care să-și asume toate responsabilitățile. Credeți că poate fi, aceasta, o rezolvare sigură și pe termen lung a problemei?

Maria Roșu, 68 de ani, pensionară: „În zona în care locuiesc chiar există o instituție de acest gen și, sincer vă spun, cînd îi văd pe acești copii, mi se rupe sufletul. Dacă aș fi fost mai tînără și în putere, aș fi înfiat cîțiva, sau măcar aș vrea să-i cresc un timp, ca mai apoi să se integreze și singuri în societate pentru că au mare nevoie de ajutor. Sper că măsura luată să fie cu adevărat o soluție pentru ei, deși nu știu de unde aceste organizații guvernamentale ar strînge fondurile necesare”.

Carmen D., 29 de ani, vînzătoare: „E bine să fie ajutați și acești copii, pentru că în ultimul timp chiar nu s-a făcut nimic și pentru ei. Însă nu cred că guvernul are fonduri suficiente pentru a le aloca tuturor instituțiilor de profil din țară, pentru că numărul acestora este foarte mare și de asemenea numărul copiilor abandonați e în continuă creștere”.

A. Popa, 53 de ani, cadru didactic: „Guvernul ar trebui să le aloce fonduri suplimentare acestor instituții de protecție a minorilor, un ajutor n-ar strica nici din partea persoanelor fizice, însă, puterea acestora este limitată. În acest sens ar trebui să li se ofere mai multe șanse tinerilor familii, ori să se facă ceva pentru a se preveni acest abandon al copiilor. În general, copii acești provin din familii dezorganizate, sau fără un venit minim, și sînt părăsiți de mamele lor încă din maternități. Eu cred că așa se evită aceste situații, acționînd direct asupra cauzelor care provoacă creșterea numărului copiilor instituționalizați”.

Constantin Mîrza, 54 de ani, maistru-instructor: „Cei care au bani, de exemplu deputații, senatorii, sau cei ce au salarii foarte mari, patronii cu un suflet mare să participe la strîngerea unor fonduri pentru ajutorarea copiilor instituționalizați, atît bani, dar și bunuri sau alimente. O consider o soluție mai potrivită decît cea a organizațiilor guvernamentale”.

Lențyster State, 42 de ani, vînzătoare: „Din punctul meu de vedere, cred că guvernul nu poate contribui cu absolut nimic. Pe baza lui, copii ar muri de foame. Soluția consider că ar veni din partea fundațiilor sau asociațiilor non- profit și a oamenilor cu suflet bun, care ar putea participa la strîngerea unor fonduri pentru acești copii năpăstuiți”. (A consemnat Alina TĂNĂSESCU)