Boxe sărace de wați

A sunat clopoțelul și aleluia, s-a terminat încă o oră plictisitoare. Avem zece minute în care putem să ne iubim în voie țigările, revistele, rimelul și alte mari patimi de-ale nostre în timp ce ascultăm muzică sau, în fine, trebuia să ascultăm muzică. Numai că boxele de la liceul Anghel Saligny mai mult tac decît fac scandal.

Sînt folosite numai în cazuri excepționale, cum ar fi o vorbă dulce de-a directorului în cazurile cînd nu vrea să vină la fiecare clasă pentru a anunța ceva. Recunosc, muzica se aude totuși: într-o singură boxă, afară. Pentru a asculta ecoul muzicii din corpul E, trebuie să scoți capul pe fereastră, dar s-ar putea ca nici atunci să nu îți dai seama ce murmură săraca boxă. Dar ce muzică se aude ! Din anii lui tataia sau a lui străbunicu. Nu știu ale cui sînt gusturile, dar, dacă ar întreba măcar zece elevi, ar vedea că nu ne place deloc, deloc, deloc muzica care ne-o dau ei. Presupun că ăsta este și motivul pentru care se aude într-o singură boxă. Există și timpuri minunate cînd mai greșesc melodia și auzi deodată: Shakira! Păcat că bucuria este umbrită de faptul că auzi aceeași melodie de vreo șase-șapte ori, de ți se acrește. Ai nevoie totuși de muzică, să-ți calmezi nervii? Atunci fă bine să ieși din clasă și să te muți pe băncile din curtea liceului, asta dacă mai apuci băncile din apropierea boxelor. Dacă nu, ai oricînd la îndemînă zidurile clădirii gata să îți sprijine lenea. Mă gîndesc acum că vine și iarna și atunci chiar o să trebuiască să suportăm melodiile, șlagăre în anii 60, pentru că nu mai ai unde fugi. Doar afară… Am chiuli de la propriile noastre pauze!

Acum, toată lumea se mută în jurul liceului coleg, „Vasile Alecsandri”, de unde se aude de la distanță muzică de calitate. E și normal, au Dj-ul propriu, în timp ce noi avem pick-up-ul bunicului, împreună cu plăcile lui. Comentează copiii, dar nimeni nu-i aude. De fapt, ce atîta scandal pentru niște boxe? Păcat totuși de banii plătiți pentru ele, pentru cablu, pentru stația de amplificare și pentru pereții găuriți degeaba.

Slavă Domnului că nu s-au apucat să ne pună imnul în fiecare dimineața pentru a ne trezi, cu toate că ar fi o idee. Presupun că ar fi modalitatea sigură prin care am fi, la ora opt, treji și gata de școală. (Andreea CEASĂR)