DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Reclama care nu se vede

Lume, lume, șarpele care zboară, zboară azi și zboară mîine, azi îl vezi, mîine nu-l vezi, azi pe văzute șerpuiește, mîine portofelul ți-l golește!

Ce-ați citit mai sus e varianta adaptată a unei pretinse reclame din zi de tîrg. Pentru că și astăzi vorbim tot despre reclamă. Dar nu despre una oarecare, ci despre cea mai subtilă, mai perfidă, mai penetrantă, mai inevitabilă reclamă. O voi numi, pentru a-i evita denumirea științifică și absconsă, cu un nume simplu: reclama care nu se vede. Care e principiul metodei? Se știe că 70-80% din

informațiile despre lumea înconjurătoare le percepem cu ochii.

Acuitatea vizuală și proprietățile memoriei umane, ale creierului în ultimă instanță, ne fac să fim receptori foarte sensibili la ceea ce ne trece pe dinainte. Și apoi, vorba poetului, dacă ceva ne e trecut periodic pe dinaintea ochilor urmarea e: „Îl vede azi, îl vede mâini / Astfel dorința-i gata…”. Iar metoda e cu atît mai eficientă cu cît acest lucru se poate face acționînd dincolo de puterea de a discerne și a analiza a conștiinței noastre. Și chiar dincolo de știința

faptului că ni s-a pus ceva sub ochi, că urmează a ni se va băga ceva pe gît, că se pregătește o ocazie cu care vom deschide

portofelul larg, mai mult sau mai puțin util pentru noi, dar cu

siguranță spre rapida îmbogățire a magicienilor care pregătesc aceste lovituri comerciale.

„Așa ceva nu poate să mi se întîmple mie!”, veți spune în gînd, citind rîndurile de mai înainte. Totuși, vă înșelați. Iar acesta e poate cel mai neplăcut lucru: reclama care nu se vede e periculoasă tocmai pentru că trece neluată în seamă, în ciuda unei prezențe covîrșitoare. Ați putea considera că țineți minte conștient tot ce

ați văzut, dar nu știu dacă această credință corespunde realității.

De spus și de dat cu părerea e ușor, mai ales în pagina de opinii. Așa că invit în fața dumneavoastră argumentele: Întîi, să arătăm că omul poate reține ceea ce nici nu credea, văzînd doar o dată. Argumentul dintîi este strania persistență în memorie a imaginilor văzute și care pot fi reactualizate în stare de hipnoză. Subiectul, într-o stare de acest fel, la comanda voinței hipnotizatorului, retrăiește, amintinduși-o, cum altfel, o parte din viața sa. Se pot afla

astfel detalii pe care memoria lui conștientă nu le mai reține.

Metoda a fost folosită inclusiv pentru investigarea cazurilor de așa-zise răpiri de către extratereștri și încă pentru unele forme de investigații – medicale, psihiatrice și nu numai. Fapt este că sub hipnoză, revin amintiri uitate.

Alt argument: Vă amintiți probabil unul din romanele Agathei Cristie în care eroul detectiv, pentru a scoate din amintirea interlocutorului său uituc detalii importante, îl pune să închidă ochii și îi trece pe sub nas o batistă parfumată, făcîndu-l să exclame „Uluitor, cum îmi revin amintirile!”. Nu e o poveste. Cu siguranță ați trăit și dumneavoastră ceva asemănător : un miros de pîine, de pădure, de iarbă verde, de parfum discret sau de cine știe ce altceva v-a făcut să vă amintiți ce nici nu mai credeați că țineți minte.

Alt argument: nu vi s-a întâmplat niciodată să căutați de cîteva zile ceva, un produs de exemplu, și să treceți în grabă pe lîngă o vitrină, iar ceva să vă atenționeze: stop, aici e ceea ce căutai ieri! Deși vă grăbeați în altă parte și nici nu v-ați uitat conștient într-acolo ? Să recapitulăm: Vedem deci ceea ce nu credem că am văzut, ceea ce nu ținem minte că am văzut și nici nu conștientizăm aceasta. Apoi folosim inconștient informația căpătată, acționăm pe seama ei, ea ne dă idei, ne oprește chiar din drum… Păi stimați cititori, domni,

doamne și domnișoare, acesta e cadrul perfect pentru a bombarda clienții cu reclama care nu se vede. Ei – adică noi – vor fi prinși imediat în această plasă, ba mai mult, o vor subevalua. Nu-i așa ? Veți zice, poate: Și la urma urmei, ce pierd dacă, mînat de reclama care nu se vede, pe care n-o iau în seamă, cumpăr un produs sau altul? Păi să vedem: Produsul cu mai multe cheltuiele de reclamă e mai scump ca omologul său, de aceeași calitate. Măcar pentru că reclama intră în preț.

O regulă care ar fi de știut ar fi că reclama arată, fără să vrea, prin simpla ei existență, produsul mai scump. Deci reclama arată ce NU trebuie să cumperi. Ba, mai mult, încalcă astfel egalitatea șanselor produselor la accesul pe piață. Micul producător sau industriaș ori manufacturier nu-și permite așa ceva. Doar firmele mari, trusturile, concernurile internaționale. Și așa ajungem la alt dezavantaj, neștiut de majoritatea clienților: cumpărînd marfă din importuri dăm de

mîncare și de lucru muncitorului din Asia, America, Japonia, Germania sau de unde-o fi produsul și lăsăm în șomaj pe vecinul, pe ruda, pe colegul sau pe conaționalul nostru. Practic, astfel cumpărăm nu numai produsul: cumpărăm și șomajul. Faină cumpărătură! Veți spune poate că dacă firma e străină și produsul e făcut la noi e mai bine. Oare ? În acest caz determinăm scoaterea de bani, de valoare, din țară, sub forma profitului pe care și- l repatriază investitorul. Deci sărăcim țara … nu vă sună cunoscut ?

Vorbă lungă sărăcia omului: Iată unde e reclama care nu se vede. (Cine mă contrazice să scrie din memorie lista denumirilor de firme și produse de pe aceste reclame pe care le vede de zeci de ori, dacă poate! ) Este lipită pe ușile magazinelor, imediat lîngă mînerul ușii. Vă sare în ochi cînd sînteți atent la altceva, la deschis ușa. Este pe fundul farfurioarei sau cutiuței în care vi se dă restul din bani mărunți. Atunci sînteți atenți la număratul lor. Este pe marile panouri de pe marginea autostrăzii. Pietonii nu le iau în seamă, fiind adesea prea sus, dar cele mai mari doze involuntare de reclamă le vor lua șoferii, atenți la drum, dar bombardați direct în subconștient de zecile de astfel de reclame de pe margine. Printre care reclame la băuturi, țigări etc. Vă mai spun un secret. La o viteză mare de rulare, timpul în care literele de pe panou sînt la distanță optimă pentru citire scade. La început textul e departe, de necitit, apoi se mărește brusc și dispare imediat. Dacă timpul acesta scade sub o zecime de secundă, ceea ce la viteze mari de rulare e garantat, nu mai putem citi conștient textul, chiar să vrem. De unde știu de

explicația metodei ? Din interviul dat pe un post privat de televiziune de un oficial al unui serviciu de informații ! Ei foloseau metoda pentru pregătirea cadrelor lor! La ei se produceau oameni eficienți, în serie. La noi, producem clienți avizi să cheltuie. Tot în serie. Și unde mai este reclama nevăzută? În orice loc unde imaginile ne trec repede pe dinainte și unde nu le acordăm atenție, fiind concentrați la altceva. Pe marginea terenurilor de fotbal (dar măcar acolo uneori se mișcă încet și le putem urmări.) Pe carcasele mașinilor de Formula 1. Ar putea fi strecurată între imaginile unui program TV (dar de așa ceva ar trebui să ne păzească, teoretic,

computerele CNA-ului). Le-ar putea difuza studiourile TV locale, dacă ar încălca deontologia profesională. (Nu cunosc cazuri de asemenea abuzuri). Sau le pot prezenta în vitrine, pe monitoare de video sau de computere, cunoscătorii șmecheriei. Efectul ? După

privirea unei serii de imagini cu animale flori și plante o să vă apuce brusc cheful să cumpărați aparate foto, filme, CD-uri, lanterne sau ce-o fi vrut magicianul.

Într-un experiment devenit text celebru în literatura de specialitate, într-un cinema în care (nu la noi) se vindeau înghețate, Cola și alte produse asemenea, vînzarea a crescut (cu procente între 18-58%)

după plasarea imaginii cu produsul vizat între cadrele filmului. Spectatorii, n-au remarcat – n-aveau cum – imaginea reclamă ascunsă între sutele de mii de imagini ale filmului. Așa că, dacă mai vedeți un monitor de computer sau de video în vitrină, transmițînd altceva decît un program TV … intrați în magazin …pe cheltuiala

dumneavoastră. V-am spus-o ca s-o știți!

Notă: Nu e cazul să cădem în extremă și să începem a ne feri de TV-uri, monitoare, computere, meciuri, curse de Formula 1, șoferie … ca dracul de tămîie. Dar, dacă deodată vă apucă să cumpărați, să preferați să alegeți ce nici nu vă gîndeați înainte, măcar să știți de unde vi se trage. Mai bine luați deciziile rațional, pe cifre și argumente concrete și lăsați baltă hiperintuiția și alte inspirații mai mult sau mai puțin celeste, dar neverificate. Căci vi le pot planta în minte alții.