În hala de produse lactate din Piața centrală a municipiului Bacău e un dute-vino permanent. Întîlnești aici, în calitate de cumpărători, oameni de toate vîrstele, dar mai ales de vîrsta a treia. Depinde de anotimp. La început de vară vei întîlni mai mulți din categoria „de mijloc” a vieții. E vremea cașului de oaie, caș adevărat, gras, gustos, și tot românul din această parte de țară umblă să cumpere și să pună la borcan, la putină ori, mai nou, la frigider, caș frămîntat care, asortat cu două ochiuri și, desigur, cu mămăliguța de rigoare, face mai mult decît o friptură de porc. „E sănătos, domnule”, spune omul și cumpără zece chile. Asta, atunci, la sfîrșit de vară. Acum, însă, deși caș se mai găsește, dar „amestecat”, cum spun cunoscătorii, locul acesta din Piață e populat, îndeosebi, de cei perseverenți, adică de suferinzi de diverse afecținui cărora medicul le-a prescris lapte dulce de vacă ori brînză de vaci proaspătă. Deja, oamenii se cunosc: și cumpărătorii și vînzătorii. „Eu – îmi spune Jorj Picioroagă, vecin, om trecut de 70 de ani, cumpăr de la unu’ din Săucești. Știu că e gospodar, că-i om curat, că are vaci sănătoase. Îl cunosc de mulți ani, am fost și rămînem prieteni, dar, vorba ceea, frate, frate, dar brînza-i pe bani”. La vremea aceasta, banii dați pe porția de brînză înseamnă 25 de mii, dar și prețul ăsta depinde de mai multe împrejurări. Una, ar fi ca cei veniți cu „marfă” să umple piața; altă împrejurare ar fi ora; mai așa, spre după-amiază, vei găsi mai ieftin.
Cît privește laptele de vacă, „butelcuța” de doi litri, gen „Coca-Cola”, se vinde tot cu 25 de mii, ca și porția de brînză. Mulți cumpără de la „doamna Dragomir”, femeia din Bibirești, pe care o vei găsi în fiecare zi aici, chiar în față. Are, acasă la ea, fermă, nu glumă, de fermă se ocupă soțul ei, Nelu Dragomir, pensionar, și cei doi băieți, gospodari, au și moară, au și fermă de porci, și tractoare și pămînt. Și laptele e garantat. (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns