Inimă cernită

Nu-i da, Doamne, omului, cît poate suferi! Cine o fi spus cuvintele astea, că mare adevăr a spus! Maria Dragomir a revenit în piață. A lipsit cîteva zile și mulți au întrebat de ce. Așa au aflat că i-a murit soțul, Nelu Dragomir. Cu cîțiva ani în urmă – nu prea mulți – tot așa a lipsit cîteva zile. Și, tot ca acum, mulți s-au întrebat de ce și au aflat că i-a murit fiica. Doamna Dragomir e o femeie liniștită, cucernică, o femeie de la țară care știe ce-i munca și, iată, știe și ce-s marile dureri. Zilnic se scoală la ora patru și, cînd se face ziuă, e la Bacău, în Piață. Acolo, în sat la ea, la Bibirești – sat din comuna Ungureni – are fermă mare de vite și alte animale, are două mori, are han la stradă, acolo familia ei e cunoscută ca fiind cu avere făcută prin muncă și iar prin muncă. Laptele adus în Piață de Maria Dragomir era cel mai căutat, ea vinde, zilnic, zeci, dacă nu sute de litri, orășenii o caută și o găsesc și laptele adus de ea de la ferma ei e bun, e curat, adică sănătos. I-a murit, deci, mai întîi fiica și i-au rămas cei doi băieți și soțul. Domnul Nelu- așa i-am zis eu din momentul cînd ne-am cunoscut – era un om aprig pentru muncă. Vreo douăzeci de ani a lucrat, aici, în Piață, la Laboratorul de Carmangerie a Hotelului „Moldova”, a lucrat împreună cu domnul Ioșca, care, odată, mi-a zis despre domnul Nelu că nu știe cum mai poate omul ăsta munci, cînd se mai ohihnește, că vine la lucru, pleacă după-amiaza tîrziu, ajunge la el în sat și o ia de la capăt. Acum vreo doi sau trei ani, domnul Nelu s-a pensionat. Împlinise vîrsta. S-a dus să se odihnească, deoarece omul avea de-acum, dreptul ăsta, la odihnă, adică, dar ce odihnă la el, la fermă? Din cînd în cînd o mai întrebam pe doamna Maria ce mai face domnul Nelu, că nu l-am mai văzut de mult, ce să facă, muncește, de dimineață pînă noaptea și din noapte pînă seara…

L-am întîlnit acum cîteva luni. Mi s-a părut obosit, slăbit, ceva îl chinuia. Și iată că vinerea trecută a apărut, în Piață, la locul ei unde-și vinde laptele și brînza de vaci, doamna Maria, cernită, cu fața palidă, cu sufletul răvășit. Am înțeles că domnul Nelu a plecat să se odihnească. Avea 63 de ani… (Eugen Verman)