„Sidoșii să iasă in sat!”

• doi copii bolnavi de SIDA sînt alungați cu pietre prin sat și au fost nevoiți să abandoneze școala din cauza părinților colegilor lor • cei doi au contactat virusul HIV în timp ce se aflau internați în spital

Undeva la marginea pămîntului, în ultima casă din satul Scurta din comuna Orbeni, la poalele pădurii, trăiește o familie care pînă acum cîțiva ani se considera una fericită. Gheorghe și Maria Toader au trei copii: Mărioara, de 15 ani, Elena, de 11, și Daniel, de 12 ani. Acum doi ani, Elena și Daniel au răcit și au fost internați la Spitalul Județean Bacău. Aici, medicii le-au făcut analizele și au dat verdictul, care a căzut ca un trăznet pentru părinți: ambii sînt seropozitivi. Sau, altfel spus, au contactat virusul HIV, care produce cumplita boală numită SIDA.

„Am crezut că înnebunesc. Nu mai știam ce să mai fac. De supărare, m-am îmbolnăvit și am fost pensionat, la fel și soția mea”, povestește Gheorghe Toader. Și, ca și cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, la scurt timp, Mărioara, fiica cea mare, a fost diagnosticată cu ciroză hepatică, iar bunica ei a fost victima unui accident mortal de mașină. Toate nenorocirile s-au adunat pe capul familiei Toader.

Imediat după ce copiii au revenit din spital, vestea că cei doi puști sînt bolnavi de SIDA a cuprins tot satul. „Ceilalți copii, cu care pînă atunci se jucau, acum îi ocoleau și strigau după ei pe uliță «Sidoșii, Sidoșii!». Alții, mai mari, chiar au aruncat după ei cu pietre”, povestește sora cea mare a celor doi copii. Și, pentru ca tragedia să fie completă, Elena și Daniel au fost izgoniți și din școală. Băiețelul a terminat clasa a patra, însă Elena nu a mers la școală decît pînă într-a treia, cînd părinții colegilor ei au aflat de cumplita boală și nu și-au mai lăsat copiii la ore. „Au spus: ori ei, ori noi. Directoarea n-a mai avut încotro și i-a spus mamei că mai bine ar sta acasă, pentru a se evita scandalul”, spune Mărioara. De doi ani de zile, Elena și Daniel învață să scrie și să citească de la sora lor, pentru că nici un învățător nu vrea să le calce pragul.

Deoarece boala a fost depistată tîrziu, Daniel a dat primele semne de SIDA, imediat după ce a fost externat. El a început deja tratamentul medicamentos, un fel de morfină, care îi mai alină durerile. La Elena, boala încă nu s-a declanșat. În cazul ei, medicii au decis să mai amîne tratamentul, cel puțin cîteva luni de aici încolo. „Chiar dacă medicamentele sînt gratuite, copiii mai au nevoie și de o alimentație deosebită, pe care nu le-o putem oferi din pensia noastră. Am aflat de la niște misionari că, într-o clinică din Italia se efectuează un tratament pentru ca această boală să fie stopată, dar nu avem banii necesari. I-am scris președintelui Iliescu o scrisoare în care prezentam soarta copiilor mei, însă singurul răspuns pe care l-am primit a fost că cererea trebuie să treacă pe la Direcția Muncii, Ministerul Muncii și, dacă va fi aprobată, urmează să fie supusă și aprobării Guvernului. Copiii mei se sting văzînd cu ochii și nu au timp să aștepte. Și așa, timp de doi ani, toată lumea i-a dat deoparte”, plînge Gheorghe, tatăl copiilor.

Pentru Daniel și Elena, clepsindra timpului se scurge amețitor de repede. Alungați cu pietre și huliți de semenii lor, cei doi copii s-au resemnat la gîndul că, pentru ei, viața nu mai înseamnă mare lucru. Și asta nu din vina lor, ci a unui accident nefericit petrecut în urmă cu peste zece ani la Secția Distrofici a Spitalului Județean Bacău, unde copiii au fost contaminați cu virusul ucigaș. Culmea, copiii spun că nu condamnă pe nimeni, dar ar vrea să lungească cît mai mult momentul întîlnirii cu moartea. Pentru persoanele care doresc să vadă din nou zîmbetul pe chipul celor doi copii, părinții au deschis următoarele conturi la Banc Post: pentru lei- 251101.113040035007016; dolari – 251101.21304005007013007 (Florin CRĂCIUN)