DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Codul muncii sau legea nepopularizată

Se vorbește tot mai mult în mass-media despre modificarea codului muncii. Cu această ocazie se aud comentarii. Dintre ascultători și cititori unii spun doar: ”ce-am avut și ce-am pierdut ?”. Alții trec indiferenți pe lîngă problema zilei. Greșesc ei oare ? Mijloacele de informare în masă nu spun prea multe despre fondul chestiunii, iar dacă totuși spun, n-o fac atît de des cît ar trebui ca aceste informații să ajungă la cunoștința tuturor sau măcar a majorității celor angajați.

Să vedem care a fost situația de pînă acum, așa cum o percepe un angajat care nu e nici pe departe jurist: Codul muncii a fost publicat în 1972 (Legea 10/23.nov.1972) și a suferit ulterior o serie de modificări. Are deci 30 de ani de veritabilă istorie. Mai recent, după evenimentele schimbării de conducere statală din 1989 și schimbarea Constituției, fusese modificat în repetate rînduri, de voie sau de nevoie, prin diverse acte normative, ajungînd realmente, după atîtea legi și decrete, să ne dea – nouă, cititorilor nespecialiști – impresia unei haine peticite. Prin 1994 mai existau încă în el articole invalide de facto, dar neabrogate de drept. Cităm la întîmplare din Art.6: ”Însușirea sub orice formă a muncii altora și toate manifestările de parazitism social sînt interzise ca incompatibile cu orînduirea socialistă, cu principiile eticii și echității socialiste” ( Sic !).

În urma suitei enorme de modificări și redefiniri de termeni, Codul Muncii ajunsese, dacă nu dificil de aplicat, cel puțin dificil de folosit sau de citit pentru cei care aveau cea mai mare nevoie de el, oamenii care muncesc. Persoanele cu obligații pe linie de personal ajunseseră să-l citească selectiv și să-l sublinieze, acolo unde era interesată firma de unul sau altul dintre paragrafe. Practic, Codul Muncii nu mai era citit de neinițiați. Din necunoașterea lui rezultau abuzuri, uneori tragice, alteori amuzante. (O asemenea întîmplare o voi relata puțin mai departe, dacă nu azi, atunci săptămâna viitoare.)

Mai întîi, erau mari dificultățile de a-l găsi. (cîți dintre dumneavoastră, cititorii, au în casă, la loc de cinste în bibliotecă, Codul Muncii?) Apoi, dacă îl procurai, aspectul său de veritabil puzzle juridic – cel puțin în ochii profanului – a contribuit decisiv la DEZINTERESUL muncitorului, al salariatului, al dumneavoastră, al meu, în citirea lui. Deși, culmea, Codul Muncii este cel care îl apără pe cel ce muncește de abuzuri. În acest sens cităm din Cap. II, Art.18, ”Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu”. Iar dacă totuși abuzurile se produc, tot Codul Muncii reglementează căile de a ataca decizia presupusă incorectă. Urmează, în același capitol, o serie de drepturi despre care unii probabil n-au știut niciodată sau au aflat foarte tîrziu (de obicei cu ocazia lichidărilor!). De exemplu, dreptul la măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor (un drept pe care l-ar putea invoca acum, de exemplu, profesorii, fiind în sezonul gripelor – prin natura meseriei sînt în contact cu multe persoane), apoi dreptul la înlesniri pentru trimiterea la odihnă și tratament. (pe acesta cînd vi l-ați exercitat ultima oară?). Vine la rînd dreptul angajaților să folosească baza materială a unităților pentru activități culturale sau sportive. Știați de el ? Lista e mai lungă, vă provoc să le aflați pe toate cele de care n-ați știut.

Interesante sînt și obligațiile. Pe baza lor putem afla dacă un coleg de serviciu este incompetent. Aceasta în cazul cînd nu-și îndeplinește obligațiile fundamentale. Cunoscîndu-le, putem acționa pentru înlăturarea farsorului sau incompetentului din colectiv. Nu uitați că respectivul e plătit din produsul muncii dumneavoastră! Exemplu: (Art.20) ”Ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate, are următoarele îndatoriri principale: a) Să apere proprietatea și să contribuie la dezvoltarea ei. …”

Altă obligație: b) ”Să realizeze norma de muncă și celelalte sarcini de serviciu ce DECURG din FUNCȚIA sau POSTUL obținut și să răspundă de îndeplinirea lor față de colectivul de muncă și față de conducerea unității”. De aici aș înțelege că în prima ședință a colectivului avem dreptul să cerem oricărei persoane să răspundă de îndeplinirea sarcinilor ce DECURG din funcția sau postul deținut.

Aplicație practică: Persoana responsabilă cu instalarea cablurilor instalează o sîrmă care, făcînd un contact imperfect funcționează intermitent, în medie cam un sfert din timp bine și în rest de loc. Aparatele conectate la legătura respectivă funcționează, evident, la mai puțin de jumătate din performanță. A încălcat persoana Codul Muncii? O putem chema în fața colectivului în prima ședință?

O obligație mai deosebită privește informațiile instituției. Articolul de mai sus, la punctul i, se referă la păstrarea secretului de stat și al celui de serviciu.

Iată o problemă mai dificilă: o persoană angajată la Centrul Internet al instituției facilitează cu bună știință, de bună voie și cu intenție accesul de la distanță al persoanelor străine la computerele și datele instituției. A încălcat Codul Muncii? Dacă da, precizați care punct dintre cele citate. Punctul a) sau punctul i)?

O serie de alte drepturi ale dumneavoastră ca angajați pot fi aflate din Codul Muncii, din textul privind obligațiile angajatorului. De exemplu, cei chemați să satisfacă serviciul militar aveau dreptul la continuarea relației de muncă cu unitatea (se spunea explicit: contractul de muncă se menține), dar și obligația de a reveni la locul de muncă în 30 de zile de la satisfacerea serviciului militar. Citiți dumneavoastră celelalte drepturi care vă revin ca urmare a acestor paragrafe din Codul Muncii.

Un capitol întreg este despre disciplina muncii. Aici găsiți formele de sancționare, de la cele mai ”morale” pînă la cele care ustură la pungă: mustrare, avertisment, retragerea gradațiilor sau treptelor de salarizare, reducerea indemnizației de conducere … ”E cel puțin reconfortant să citiți cum poate fi sancționat un șef! Lista merge pînă la retrogradare și desfacerea contractului de muncă.

Din nefericire, spațiul din această săptămînă al rubricii ”Da’ s-o știm și noi” s-a epuizat. Despre modul cum se poate da practic o lecție unei șefe contabile care nu respectă Codul Muncii voi relata într-o săptămână viitoare. Pînă atunci, nu uitați să puneți pe lista cărților de cumpărat una care vă apără drepturile: Codul Muncii. Citiți-o. Chiar vă apără! De altfel va apărea ediția nouă. Provoc posesorii de tipografii s-o tipărească, eventual cu comentariile succinte ale unui jurist. Va fi coadă la cumpăratul broșurilor conținînd Codul Muncii. Garantat. Iar legea drepturilor de autor nu împiedică publicarea deoarece fiecare versiune a Codului Muncii, adnotată de alt jurist (sau poate de vreun student la drept, din an mare, de ce nu ?) va constitui altă operă, ca ansamblu, și va fi protejată în ACEA formă.

Sînteți pensionar, asistat social de alt fel? Ați muncit înainte? Despre drepturile dumneavoastră rezultate ca efect al relației de muncă, inclusiv dreptul la pensie, aveți ce afla din Codul Muncii. Cum va apărea publicat, cumpărați-l! De dumneavoastră depinde dacă va rămâne Codul Muncii o lege nepopularizată și necunoscută cum e în prezent.