Controverse

Grei sau greu?

Din „pătrățelul roșu cu tricolor” spiritualul și simpaticul colaborator al ziarului nostru ne trezește interesul pentru o discuție veche de 113 ani care n-a fost elucidată de literați, de lingviști și filologi nici pînă azi. Este vorba de formularea pentru care a optat George Coșbuc în două versuri de la începutul strofei a 26-a din poemul „Nunta Zamfirei”, publicat în „Tribuna” – Sibiu, condusă după cum se știe, de către Ioan Slavici. Versurile erau: „Sînt grei bătrînii de pornit,/ Dar de-i pornești sînt grei de-oprit…”, versurile sînt bine plasate în economia strofei și a poemului, exprimă cu realism, culoare și haz, imaginea horei țărănești unde, mai ales la evenimente cruciale, fericite din viața omului, nunta, botezul, luau parte și bătrînii, care, cum spune poetul, de obicei se dezmorțesc mai greu. Discuția poate fi lesne transferată din domeniul etnologic în cel lingvistic, nu literar, cum îmi șoptește un amic peste umăr, pentru că din punct de vedere literar, poetic, adică artistic, versurile sînt evocatoare, vii, expresive, sugerînd buna dispoziție, nelipsită de la evenimentele de acest fel. Cu alte vorbe, discuția este literară numai în măsura în care avem în vedere că versurile citate aparțin unei opere literare. Din citatul nostru rezultă cu limpezime că „bătrînii” sînt „grei” și la pornire, rămîn „grei” și la oprire, oricît de lung ar fi jocul și oricît de îndrăcit ar fi ritmul horei de pe plaiuri someșene. Cuvîntul „grei” a fost perceput dintru-nceput și așa a rămas ca adjectiv pe lîngă cuvîntul „bătrîni”, substantiv comun, concret ș.a.m.d. Poetul, de bună condiție intelectuală, avînd studii de filozofie și fiind cunoscător al mai multor limbi, germana, maghiara, poate mai tîrziu, italiana, a ținut să respecte norma gramaticală a acordului de gen și număr dintre substantiv și adjectiv. În acest caz, formularea lui Coșbuc este corectă și pe deplin justificată. Dar (există și aici un dar) întorcîndu-ne la versurile citate, ni se pare destul de limpede că rostirea impune înțelesul de adverb și nu de adjectiv a cuvîntului „grei” pentru că pornirea este „grea”, asemenea și oprirea, iar bătrînii sînt cum sînt, mai sprinteni sau mai amorțiți, vorba marelui poet „Cum li-s anii…” Să fi considerat poetul că verbul copulativ (în construcție) este la numărul plural și și-a acordat adverbul „greu” la acesta? E posibil. Azi se știe precis că „greu” poate complini și pe sînt și pe este: „este greu de pornit…”, „sînt greu de pornit” – „s-au oprit oamenii de a striga la meci” de exemplu. Întrebarea se pune dacă pe vremea lui Coșbuc acest acord era la fel de ușor de făcut și, deci, de înțeles. Un lucru rămîne cert, cuvîntul „grei”, repetat în cele două sintagme, este adverb, însoțind verbele „de oprit” și „de pornit” ca nume predicative, un adjectiv pe lîngă substantivul „bătrînii” cum se lasă a se înțelege, fie din textul citat, fie din interpretările întîlnite deseori, mai frecvent în manualele școlare. (Valeriu Traian)