ACCENTE Săracii noștri aleși!

Un reporter al unui post național de televiziune a avut salutara inspirație de a ne prezenta, recent, o surprinzătoare declarație a unui consilier local dintr-o măruntă urbe a Bărăganului. La întrebarea iscoditoare privind motivele neachitării taxelor și impozitelor datorate statului, „alesul” cu pricina se lamenta că în urma disponibilizării, veniturile lunare ala familiei sale s-au restrîns doar la 2,5 milioane lei, provenite din indemnizația de consilier. „S-au dus berea și votculița de fiecare zi, s-au terminat ieșirile la iarbă verde!”, a concluzionat, decepționat, intervievatul, nu înainte de a sublinia necesitatea „obiectivă” a majorării „substanțiale” a indemnzației de consilier local.

Presupunem că insul în cauză era nițel șprițuit ori lovit ușurel la cutia „ucraineană”, de vreme ce etala o asemenea doză de impertinență. Ajuns consilier local prin cine știe ce împrejurări, alesul (pe listă) se considera un fel de rentier de drept, cu singura obligație de a fi prezent 2-3 ore pe lună la ședințele Consiliului local. Iar indemnizația sa pentru asemenea „efort” este ceva mai mare decît leafa lunară a majorității funcționariilor primăriei, îndatorați a presta lunar, fiecare, aproximativ 200 ore de muncă.

Cazul acesta mi-a reamintit relatările întîmplătoare ale unui primar dintr-o comună băcăuană care a fost constrîns de cîțiva consilieri să înainteze legislativului țării propunerea completării Legii administrației publice locale cu un articol prin care să se prevadă acordarea anuală a unei a 13-a indemnizații pentru consilierii locali. Ce s-o fi petrecut în mintea acestui soi de aleși e greu de aflat. Cert este că insolența multor consilieri locali întrece cîteodată orice măsură. Pentru ei nu contează cît de greu se găsesc sursele de asigurare a veniturilor la bugetul local, nu se sinchisesc de abandonarea unor lucrări de interes public. Iar atunci cînd banii nu mai ajung pentru lefurile funcționarilor, dau brînci primarilor s-alerge la județ pentru suplimentări de fonduri. La rectificările de buget, de asemenea, pe prim plan indemnizațiile, apoi onorariile lefegiilor, și cu restul fie ce-o fi.

Mîhnit peste poate de atitudinea unor astfel de rentieri de profesie (în marea lor majoritate trecuți prin toate legislaturile de după Revoluția din ’89), am pus mîna pe condei pentru a afla ce povară suportă poporul pentru asigurarea „drepturilor” acestei categorii de aleși. Din calculul aproximativ, concluzia este de-a dreptul impresionantă: pentru cei 1.065 de consilieri locali ai județului, suma indemnizațiilor anuale depășește cu mult 20 de miliarde de lei. La nivelul țării însă, pentru plata îndemnizațiilor celor peste 60.000 de consilieri județeni, municipali, orășenești și comunali sînt necesare anual peste 1.200 miliarde de lei. Cu această uriașă sumă s-ar putea acoperi multe din nevoile stringente ale învățămîntului, sănătății, culturii și altor domenii aflate în grea suferință. Cine are curajul de a prinde taurul de coarne pentru a îndrepta o lege nedreaptă? Unele propuneri, de jos, din public, s-au făcut. Au rămas însă uitate prin cele sertare ale forumului legislativ, pentru că reducerea la jumătate a numărului actual de consilieri locali și a indemnizațiilor de pînă acum ar aduce atingere și bunăstării parlamentarilor. Așa că, în această problemă e liniște și pace. Vin sărbătorile de iarnă și să nu-i indispunem pe aleșii noștri. Au avut un an greu, au adunat de toate, dar mai puțin decît și-au dorit, iar gîndurile domniilor lor au rămas permanent îndreptate spre necazurile tot mai accentuate ale milioanelor de alegători. Săracii noștri aleși! Ce eforturi pentru dînșii, ce obosiți sînt. Vine Crăciunul, vine Anul Nou și unii dintre ei nu mai știu nici ce cadouri au procurat pentru propriile lor familii, ba au uitat și de rezervările făcute prin alese stațiuni din lăuntrul și din afara țării pentru petrecerea Revelionului. Dar vine vacanța, se vor odihni petrecînd, își vor reface forțele și pînă la următoarele alegeri, cînd își vor relua colindul pentru voturile noastre, vor păstra aceleași gînduri și preocupări. Iar noi, cei mulți, vom rămîne cu necazurile de pînă acum, dacă nu li se vor adăuga și altele. (Toma Jămneală)