Fără îndoială că momeala cea mai des utilizată în acest sezon sînt larvele de libelulă. Larvele acestor insecte duc o viață acvatică, dezvoltîndu-se în nămolul anumitor ape. Diferențiem larvele mari, de cîrlig, avînd culoarea roșie, o mișcare aprigă și o lungime între 20 și 28 mm, respectiv fui, larve care se folosesc pentru momit, cu o lungime de pînă la opt mm și o culoare roșie sau maronie. Larvele mari se găsesc și în nămolul lacurilor cu un grad scăzut de poluare, cele fui fiind întîlnite doar în apele curgătoare, fiind mai pretențioase. Larvele mari se pot depozita în condiții de temperatură între 0 și 4 grade, chiar și în cutiuțe cu vegetație (puteți folosi mușchi de copaci), fiind mereu atenți să le mențineți umiditatea, stropindu-le cu apă stătută și nicidecum cu apă ce conține clor, luată de la robinet. Metoda clasică de păstrare a larvelor este în hîrtie de ziar, bine înmuiată în apa de ploaie, aplicînd mai multe straturi. Larvele sînt momela de bază la toate competițiile de pescuit staționar fiind folosite de marea majoritate a concurenților. Folosirea lor de către pescarii sportivi este mai puțin răspîndită, fapt ușor de înțeles dacă luăm în calcul prețul acestora și greutățile întîmpinate legate de întreținere și păstrare. Merită însă efortul pentru că vom avea puține partide de pescuit fără rezultate, mai ales la babușcă și plătică, dar nici crapul și nici scobarul nu vor refuza această momeală superbă. În special iarna ne vor ajuta mult la deschiderea apetitului peștilor, încetiniți de răcirea apelor. Eficacitatea larvelor depășeste mult pe cea a viermușilor, în această perioadă.
Lasă un răspuns