ACCENTE Un alt fel de „Babilonia”

Terminîndu-se grîul de prin hambare și înțărcînd bălaia, lăsînd numeroși școlari fără lapte și corn, ciocoii tranziției (nu puțini la număr) s-au gîndit să-și mai pună de cîte o societate comercială rentabilă foc, de cîte o vilișoară, un nou tip de „Mercedes” ori „BMW”. În acest timp de „superb progres” economico-social, bătrînii de prin aziluri se congelează ori se mumifică în liniște, prin leagănele și căminele de copii nu se mai aude nimic vesel, pensionarii săraci și-au pus păturile pe cap, ferindu-se de biciuirea iernii, iar spitalele și-au închis porțile din lipsă de medicamente și hrană pentru bolnavi. Încolo, toate „bune” și la locul lor. Excelent se derulează și afacerile marilor întreprinzători „cinstiți”, din dreapta și din stînga eșicherului politic, și numai cu totul întîmplător cîte un bibănaș neastîmpărat e surprins cu mita în sac. Mulți, exagerat de mulți semeni ai noștrii, moștenind blestemuri de cine știe cînd, se înfruntă amarnic în interminabile procese pentru un prun scorburos sau o pară mălăiață, pentru cioara din vîrful nucului din megieșie, ori pentru o găleată de apă în plus luată din fîntîna comună. Așa că, procesomania se afirmă din plin, numărul magistraților și avocaților crește în proporție geometrică, iar sălile de judecată pentru mai buna găzduire a împricinaților sporesc și se modernizează.

Nu știu cum o fi pe la Parlament, Președinție sau Guvern, dar în principalele instituții județene, climatul de muncă și mai ales confortul, impresionează. Mobilier nou nouț, ultramodern, aparatură electronică sofisticată etc. Din acest punct de vedere am intrat de mult în Europa și-i posibil să ieșim pe partea cealaltă. Banii, bineînțeles, de la buget, adică din taxarea și suprataxarea milioanelor de români. Cu voia ori fără voia lor, șefii și subșefii se clonează neîntrerupt. Nu mai poți respira de atîția directori generali, directori generali adjuncți, șefi de servicii, contabili șefi și adjuncți, șefi de birou și subșefi. Greul însă cade pe umerii funcționarilor de rînd, neangajați politic, dar primii pe listă în situația unor disponibilizări. Încolo, speranțe de mai bine și Dumnezeu, cu mila…

„Pe unde mă duc, pe unde mă-ntorc,/Lumea zice, șoptește:/Acesta-i poetul Beniuc,/ Știe șapte limbi și reușește”. Așa a zis-o poetul. Dacă ar mai trăi și-acum, cu atîtea limbi grăite, vorba milițianului, „la ce i-ar fi folosit?” Nu cred că s-ar fi descurcat poetul în descifrarea denumirilor enigmatice ale puzderiei de societăți comerciale și companii, care ne-au umplut viața de „fericire” în această „binecuvîntată” perioadă de tranziție. Citesc la întîmplare din bloc – notesul personal doar cîteva denumiri: „Silvandor”, „Promilch”, „Cimedin”, „Forerco”, „Domotec”, „Cosept”. Doamne, mare-i grădina Ta! Sîntem neîntrecuți de ingenioși în aproape toate domeniile, născători de surprize peste surprize. Nu de talia celor ale Andreei Marin (siropoase ori melodramatice), ci de un alt soi. De exemplu, un editor de presă, pretinsă figură napoleoneană, cu bretele colorate, și care ne-a tot amenințat săptămîni la rînd cu revenirea în forță a domniei sale pe un cunoscut canal TV, cu un anost și plictisitor talk- show, a ținut neapărat să-și subintituleze jurnalul pe care-l păstorește „Ziar vertical”. Mai îndrăznească altcineva să-și adauge propriei publicații termeni ca: „Orizontal”, „Oblic”, „Paralel”, ori „Suspendat”! Mai știi? În această țară, a tuturor posibilităților și năzdrăvăniilor, bulibășeala e la modă. Din cîte vedem, auzim și suportăm, ne dăm tot mai mult seama că trăim vremuri amarnice, un alt fel de „Babilonia”. (Toma JĂMNEALĂ)