REPORTER ÎN PIAȚĂ Femeia cu linguri

Dacă n-ați auzit de satul Scurta, vă voi spune eu că e în comuna Orbeni și că aici, la Scurta, exista – nu știu dacă mai există – o cunoscută fermă agricolă, în care legumele dețineau un loc important. Mi-am adus aminte de acest sat zilele trecute cînd, în piața mare din Bacău, am întîlnit o femeie care mi-a zis că-i din Scurta. Slabă, cu o haină destul de subțire pentru frigul de-afară, femeia avea în mînă o sacoșă din rafie – obiect destul de uzat – iar în cealaltă mînă cinci linguri din lemn. „Cer numai trei mii pe bucată…, luați măcar ca amintire” – așa mi s-a adresat femeia din Scurta și m-am oprit și am cumpărat o lingură s-o am ca „amintire”. N-am pierdut ocazia de-a o întreba ce se mai aude prin satul ei iar ea, auzind că am fost nu o dată prin Orbeni și prin Scurta, s-a bucurat cum se bucură, de fapt, tot omul care aude că ai fost prin locul lui natal, și mi-a zis că satul „a ajuns de izbeliște”, „murim de foame, domnule, să știți…” Și mi-a mai spus că are patru copilași și că, dacă n-ar fi bărbatu-su care să știe să facă linguri, făcălețe și alte astfel de obiecte din lemn, ar fi „mare jale”. Azi, femeia a venit la Bacău cu o sută de linguri, speră să le vîndă și să cumpere niște „străchini” și ceva de mîncare pentru copii, „stăm foarte prost cu banii…, la noi, la țară, nu sînt bani…”. Trei dintre copii învață la școală, așa că va trebui să cumpere niște caiete și „creoane”, cît privește îmbrăcăminte și încălțăminte, le mai poartă „de la unul la altul”. Am întrebat-o ce înseamnă „de la unul la altul” și ea mi-a zis că dimineața, la școală, cel dintr-a doua poartă ghetele celui de-a patra, care merge după amiaza la școală… Asta mi-a amintit de un puști din Satu Nou, comuna Colonești, era băiatul acela într-a șaptea și mai era și cel mai bun fotbalist din clasă, dar, avînd în picioare pantofii surorii lui, dintr-a patra, care învăța dimineața, era tare necăjit că nu putea juca fotbal pentru că pantofii îl strîngeau… Cam așa e, acum, prin satele noastre… Copiii sînt tare sărmani… Iar părinții lor se zbat într-o neagră sărăcie trăind, de multe ori, pe seama alocațiilor primite pentru copii…

Eugen VERMAN