Pomenirea Sfîntului Sofronie, patriarhul Ierusalimului
Sfîntul Sofronie era din Fenicia, din cetatea Damascului. Încă din tinerețe și-a îmbogățit viața, iubind înțelepciunea, atît cea duhovnicească, cît și cea a științelor din vremea lui. Cunoscînd toată filosofia din vremea sa, a plecat la mănăstirea Sfîntul Teodosie, de lîngă Ierusalim, unde, chiar dacă nu s-a călugărit, a petrecut douăzeci de ani. Acolo l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul, autorul vestitei cărți «Limonarul». Cu acest cuvios, Sfîntul Sofronie a călătorit la mai multe locuri sfinte, ajungînd pînă la Alexandria, în Egipt, unde a cunoscut celebra școală de filosofie. Acolo, Sfîntul Sofronie s-a îmbolnăvit și a fost tuns în monahism. Totodată, l-a ajutat pe patriarhul Alexandriei la stîrpirea unei erezii apărute în cetate. Murindu-i dascălul, Sofronie s-a întors la Ierusalim, unde a îngropat moaștele Sfîntului său îndrumător la mănăstirea Sfîntului Teodosie. Murind și patriarhul Ierusalimului, Sofronie a fost ales pe scaunul patriarhal. I-a păstorit pe credincioși într-o perioadă cînd Biserica a fost lovită de o altă rătăcire a ereticilor monoteliți, care tăgăduia taina persoanei lui Hristos. După numai trei ani de păstorire, Sfîntul Sofronie a văzut cu durere cum arabii au cucerit Ierusalimul.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Constantin
În ziua de 11 martie, Biserica amintește de un alt Constantin decît cel serbat la 21 mai. Acesta a rămas în amintirea și pietatea creștinilor, mai ales a celor din Anglia și Irlanda. În primii ani de domnie, Constantin a mers pe căi greșite, ducînd o viață dezordonată, atît în public cît și în particular, pătîndu-și conștiința cu fapte foarte grave, între care mai multe asasinate și sacrilegii. Într-o zi, atins de harul lui Dumnezeu, a înțeles că se află pe un drum greșit și și-a propus să-și schimbe viața. A părăsit tronul și puterea regală, cerînd să fie primit în mănăstirea irlandeză din Rathan. Sub îndrumarea Sfîntului Columban a petrecut șapte ani de viață aspră, închinată diferitelor acte de pocăință și cercetării Sfintelor Scripturi, după care a fost sfințit preot. Dorind să repare răul săvîrșit în tinerețe, s-a întors în Scoția, purtînd o umilă rasă de călugăr. A dobîndit coroana martiriului în Scoția, fiind ucis de unii păgîni fanatici, pe cînd vestea în piața publică chemarea lui Hristos la iubire și pace, în anul 556. (C. Gh.)
Lasă un răspuns