Prima simulare a Bac-ului i-a trezit la realitate pe toți aceia care încă mai visau frumos în legătură cu viitoarele examene. Nopți nedormite în încercări disperate de a mai învăța cîte ceva, furnicături în stomac înaintea faimoasei pretestărări, nervi încordați – toate astea au fost la ordinea zilei. Nu acestea sînt însă adevăratele probleme ale acestor examene. Ceea ce pare mai îngrijorător pentru viitorii absolvenți de liceu este noul sistem de învățare, total ambiguu și ineficient.
Sîntem de acord că trebuie să se facă experimente pe cineva, dar de ce să fim tocmai noi victimele?! S-a complicat inutil atît modul de predare, cît și cel de examinare și am fost, cum se spune în mod neoficial, „băgați în ceață”. Mai dureros este că și profesorii sînt de aceeași părere, dar nimeni nu ia o atitudine fermă în acest sens. Adevărul este că nici nu are nimeni autoritatea necesară pentru acest lucru, cel puțin nu profesorii din licee. Din acest motiv am fost nevoiți să acceptăm și noi, elevii, noile reguli de joc. Și dacă profesorii se arată debusolați la un astfel de test, nu e greu pentru nimeni să-și imagineze cum au reacționat elevii. După o jumătate de zi de așteptare ca să susții un afurisit de test, ajungi să vorbești singur. Pentru cei care au depășit „perioada” pare probabil o glumă, însă pentru oropsiții de-a XII a este un adevărat chin. În mod obișnuit nu ar impresiona pe nimeni o notă mică, pentru că după patru ani de liceu nu mai suferi că ai luat un cinci sau un șase. Ținînd însă cont că este vorba despre o verificare pentru examenul din primăvară și că notele se trec ca teze în catalog, nu-i mai arde nimănui de glume. Doar dacă stai și privești la rece atmosfera care este în clase înainte și în timpul examenului, ai motive să te amuzi de stresul celor care trebuie să-l suporte. Dacă mintea unui elev ar fi transpareantă în timpul celor trei ore de test, probabil ar speria lumea. Să nu mai amintim ce satisfacție poți avea cînd nu ai nici cea mai vagă idee despre subiectul dat.
La sfîrșitul celor trei ore urmează schimburile de păreri. „Am făcut varză lucrarea!”, „Am niște fraze ca ale unui copil de trei ani!”, „Măcar de-aș lua un cinci!”, „Am scris niște aberații de mă doare pe mine capul!”, se auzeazu după terminarea simulării vocile deznădăjduite ale elevilor. Pentru a afla mai multe păreri despre acest test, am abordat cîțiva elevi de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”. „Sincer, cu noul sistem nu știi nici măcar ce ai de învățat. Mi se pare mult mai greu decît în ceilalți ani. Înainte erau cîteva opere pe care trebuia să le știi la perfecție și te scoteai. Acum au pretenția să știi cu lux de amănunte tot felul de chestii care nu te ajută la nimic. Cel mai bun exemplu sînt datele biografice ale autorilor pentru întocmirea C.V – urilor, care, pe bune, nu știu la ce ne folosesc. În nici un caz nu învățăm așa mai bine limba română”, spune Ionuț S. De aceeași părere este și Cristina M. ” Ne amețesc patru ani cu tot felul de manuale de proastă calitate, concepute într-un mod cît se poate de jenant și acum au pretenția că ne-au educat la cel mai înalt nivel. Cred că ar trebui mai întîi să-și corecteze propriile greșeli și apoi să mai facă experimente. Pentru noi oricum e prea tîrziu”. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns