Dan POPA
Astăzi scriu iar despre Herbert Frank. Mi-am amintit, dintr-unul din volumele seriei „Dune”, începutul rugăciunii împotriva fricii: „Frica este moartea cea mică, purtătoarea anihilării totale…” Stop. De fapt, pe aceasta se bazează terorismul, pe frică. Frica irațională, supradimensionată și răspîndită în masă, mediatizată.
Frica îi poate atinge pe toți cei nepregătiți. Atenatul, doar pe unii, iar cei vizați sînt mai des liderii, decît cetățenii de rând. Exact așa cum – știe orice miltar – se atacă o trupă adversă. Un prim scop este împușcarea comandantului sau ofițerilor adversarului.
Ieri am fost întrebat de unul dintre interlocutorii mei ce părere am despre așa-zisa „amenințare teroristă” și ce e de făcut. Persoana din fața mea începuse să se teamă pentru viața proprie și prin asociere, pentru cea a rudelor apropiate.
Asemenea persoane, gata oricînd să se sperie, sînt ca personajul de poveste care jelea de frica drobului de sare de pe cuptor, drob care, în imaginație, ar fi putut cădea și omorî copilul. Le caracterizează reacția de spaimă exagerată, ilogică, vizibil supradimensionată în raport cu evenimentul. Pentru ele, o soluție de a îndepărta frica este de a gîndi rațional și de a evalua la rece, logic, dimensiunea pericolului.
Ce puteți face în fața unui asemenea persoane speriate? Propuneți persoanei să evalueze șansa de a cădea victimă unui asemenea atentat. Să zicem, de exemplu, că într-un oraș cu 50.000 de locuitori este aruncat în aer un loc public sau un mijloc de transport în comun. De exemplu un banal autobuz. Să fie, să zicem, 25 de victime, admițînd că o parte dintre cei periclitați scapă doar cu cîteva zgîrieturi și cu sperietura. Îngrozitoare descriere, nu? 25 de victime. Deja la citirea acestui paragraf, anxioșii vor începe să tremure.
Acum să evaluăm șansa ca dintre cei 25 de decedați ai orașului din poveste unul să fiți dumneavoastră. Cum orașul din poveste are 50.000 de locuitori șansa de a fi unul dintre cei 25 uciși ar fi de 25 la 50.000, adică 1 la 2000.
Cît înseamnă 1 la 2000 ? Să verificăm practic. Luați 40 de cutii de chibrituri (adică patru așa-zise „duzini” de zece cutii – ocupă aproape jumătate de sacoșă) și goliți toate cele 50 x 40 adică 2.000 de bețe într-o urnă, într-o vază, într-un castron sau alt obiect încăpător. Unul dintre chibrituri marcați-l cumva, muiați-l în cerneală, mînjiți-l cu carioca sau cu pixul, pe scurt însemnați-l într-un fel sau altul. Să nu se deosebească de celelalte la pipăit. Acum amestecați bine toate chibriturile din urnă și încercați să scoateți, pe nevăzute, legați la ochi, la întămplare un chibrit. Ați scos unul? Perfect! L-ați nimerit pe cel marcat ? Nu vă cred! Șansa de a găsi chibritul în vas e ca șansa de a căuta acul, dacă nu în carul, atunci măcar în brazda de fîn.
Ați scos din întîmplare chibritul? Stați liniștit. Este un banal chibrit, nu o bombă. Ba aș spune că șansa de a găsi și chibritul din jocul de mai sus și de a fi simultan, în aceeași zi și victima unui atentat terorist ca cel din poveste este și mai mică. Cele două evenimente sînt ceea ce matematicienii numesc evenimente probabilistic independente, iar probabilitatea de a se întîmpla simultan amîndouă este produsul celor două probabilități 1/2000 x 1/2000 adică 1 la 4.000.000.
Tot nu v-a trecut sperietura? Nu?
Atunci, ca un test, vă rog să subliniați pe acest ziar fiecare dintre următoarele propoziții care este adevărată în cazul persoanei dumneavoastră:
1. Adesea nu pot dormi din cauza grijilor.
2. Riscul de a pierde trenul îmi provoacă o angoasă grozavă.
3. Cunoscuții îmi reproșează adesea că îmi fac griji prea multe pentru orice.
4. Întotdeauna mă achit de obligații, (datorii, facturi, rate etc) cît pot de repede.
5. Cînd se întîmplă ca o persoană pe care o aștept să întîrzie, nu pot să nu mă gîndesc la un accident.
6. Am tendința de a verifica de două ori mersul trenurilor, rezervările de orice fel, orele de întîlnire sau ușa de la intrare.
7. Adesea îmi dau seama prea tîrziu că mi-am făcut griji pentru un lucru fără însemnătate.
8. Cîteodată, în timpul zilei, simt nevoia să iau un tranchilizant.
9. Dacă sînt luat / luată prin surprindere, am palpitații.
10. Uneori mă simt tensionat / tensionată fără să știu de ce.
Cu cît mai multe propoziții ați subliniat, cu atît sînteți mai aproape de portretul unui temperament dificil, anxios, ceea ce vă face să fiți prea sensibil, mult prea sensibil la toate veștile proaste cu care mass-media și cei din jur vă bombardează. Convingerea dumneavoastră de bază este că lumea e plină de pericole. Dar e o convingere care mai mult vă încurcă. În realitate lumea este, vorba unui înțelept, așa cum este. Ați face bine dacă ați mai renunța la vizionatul știrilor la TV sau la cititul ziarelor în care abundă veștile tragice și catastrofice. Iar dacă vreți neapărat să știți, matematic, cît de mare e probabilitatea să vă pască un pericol, fie el bomba teroristului sau vaca neagră, faceți un calcul ca cel de mai sus (e doar o simplă împărțire) și dacă nu intuiți cât de mică este șansa să se întîmple ceva rău…, ei bine, cumpărați și cutiile de chibrituri. În final, veți avea chibrituri pentru tot anul în curs.
La întrebarea ce e de făcut răspund: Vedeți-vă de treabă oameni buni. Iar dacă chiar aveți convingerea că undeva prin vecini, arabul X la care au venit zece camarazi ar fi putînd fi terorist, căutați o dovadă sau un argument credibil și apoi dați un telefon la poliție, relatînd calm și cu argumente aspectul ciudat observat. Sîntem totuși într-un stat de drept și există instituții abilitate să se ocupe de acțiunile împotriva statului și cetățenilor săi. Aceste servicii au sarcina să vă asigure protecția și securitatea prin măsuri numai de profesioniști știute.
Care vor fi marile pierderi produse de zvonurile despre terorism? Vor fi cu siguranță zecile, sutele, miile de ore de muncă pierdute cu povești despre terorism. Așa că vedeți-vă de treabă oameni buni!
Și mai răspundeți la o întrebare: Dacă „frații” palestinieni v-ar fi închiși în Israel, interogați și torturați de Mosad, Shin Bet sau alte servicii secrete israeliene (am citit că în codul de procedură penală israelian tortura este permisă și se aplică) și ați fi terorist (adică luptător de guerillă urbană) arab, ce stat ați ataca? Israelul, America sau România (țară care i-a sprijinit în general pe arabi, inclusiv facilitîndu-le acces la studii universitare)?
Notă: Testul de mai sus este adaptat după cel de la pagina 32 a ediției românești a unei cărți scrisă de „FranHois Lelord și Cristophe AndrJ” numită „Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”. Cartea cuprinde și un capitol despre anxietate, anxioși și mecanismele fricilor zilnice. De citit neapărat. E posibil chiar s-o mai găsiți prin librării.
Lasă un răspuns