• Duminică, 16 Martie 2003 – București -în curte la Semănătoarea • Lux printre linii de tren dezafectate și buruieni • Stegulețe, benere și o groază de materiale promoționale cu privire la marele eveniment
Întîmplarea a făcut să mă aflu în București duminică, 16 Martie. Aflîndu-mă în apropierea fabricii Semănătoarea, m-am gîndit că n-ar fi rău să-i fac o vizită „Fratelui mai mare”. Zis și făcut. Pe la orele 21,00, m-am îndreptat spre locul în care avea loc marele eveniment. De departe se vedeau tunuri de lumină amplasate de organizatori pentru a atrage lumea la deschiderea concursului interactiv. După ce am parcurs cam 500 de metri prin curtea fabricii de combine agricole din București, pînă la Casa Big Brother am mers pe un teren fără asfalt, accidentat. Am străbătut cu greu distanța pînă la casa construită printre linii dezafectate de tren, printre niște tufișuri rătăcite: un colț uitat de lume din curtea întreprinderii Semănătoarea. După un sfert de oră de luptat cu fiare vechi, cu buruieni și cu tufișuri, am ajuns în fața celebrei, de acum, Case Big Brother. Lume, destul de puțină, circa 200 – 300 de oameni, deși dacă te uitai pe panourile video aflate în curte puteai zice că sînt cu miile, datorită tehnicii de filmare folosite.
Andreea și Virgil, gazdele show-ului, se aflau undeva prin Casă, cred, pentru că singurii care înghețam eram noi, publicul, și forțele de ordine aflate în număr mare pentru a asigura buna desfășurare a evenimentelor. Concurenții de la Big Brother au fost cazați la hotelul Grand Mariot din capitală, hotel de 5 stele aflat destul de aproape de nou construita Casă Big Brother. Însă românului îi place să exagereze, așa că fiecare concurent a fost îmbarcat în cîte o mașină de lux și plimbat prin tot centrul Bucureștiului, mai rău decît l-au plimbat pe președintele G. W. Bush.
Pe la ora 22.30 și-au făcut apariția concurenții, care mai de care mai trăznit. Ei au intrat în ceea ce timp de 4 luni va fi un fel de închisoare luxoasă. Andreea și Virgil au încercat să facă prezentarea show-ului cît mai interesantă. Cele mai „interesante” au fost, însă, momentele în care pe micul ecran a apărut publicitate. Microfoanele amfitrionilor spectacolului au rămas deschise și tot publicul a putut auzi istericalele celor doi prezentatori, în timpul acestor pauze. Concluzie: tehnică la cele mai înalte standarde. Organizarea evenimentului a lăsat, însă, de dorit. Celor prezenți în curtea Semănătoarei li s-a rezervat rolul de cobai de laborator. Obiect ieftin și bun de folosit. Așa pot spune că m-am simțit cît timp am stat și am înghețat trei ore în fața Casei Fratelui cel mare. (Dan CREȚU)
Lasă un răspuns