Ștefan RADU
Mare greșeală fac vest-europenii că nu ne acordă mai repede statutul de economie funcțională de piață! Ce li s-o fi părînd că nu merge bine la noi?! Totul se negociază ca la piață! Mai nou, pînă și Constituția – asta aflată în proiect – a fost asimilată cu un produs comercial căruia i se face publicitate în disperare. Nu sînt mulți cei care l-au văzut cum arată, însă pe toate canalele media dăm nas în nas cu personaje care ne îmbie să-l acceptăm. Printre reclamele la detergenți miraculoși (or fi bune la scos petele corupților?!), farduri ultrarezistente (recomandate la obrazul gros în caz de plagiat) și aparate de gimnastică (numai bune pentru cei cărora le-au crescut burțile în ultimii ani), ni se prezintă clipuri publicitare cam pășuniste menite să ne trimită la vot pe 19 octombrie. Nici chiar prețurile pipărate ale acestor mesaje insistente nu ar fi de neacceptat, însă observ că banul public (ăla strîns din taxele și impozitele plătite de fraieri doar) este risipit în scopuri propagandistice: ni se spune și cum să votăm!
Am încercat să găsesc la chioșcuri sau la librării o broșură cu textul integral al noii Constituții. Ioc! Toată lumea încearcă să ne explice semnificația modificărilor, să ne ofere rezumate gata digerate. Parcă am fi un neam de analfabeți și trebuie să citească alții în locul nostru! Dacă tot mi se cere părerea despre noul produs politic aruncat pe piața democrației, atunci aș vrea să fiu lăsat să-mi fac singur o părere. Deocamdată constat că vedetele din clipurile TV, atunci cînd au fost chestionate în legătură cu prevederile noii Constituții, habar nu au de textul propus de Parlament românilor. Însă cel puțin sportivii, cîntăreții în vogă și alte figuri ce defilează pe ecran au fost plătiți pentru prestația lor! Cînd secundele se transformă în milioane spui tot ce-ți cer regizorii și scenariștii! Însă eu, consumatorul de rînd, sînt îndemnat să fac un gest iremediabil ca o tunsoare: după ce voi aproba o lege despre care habar nu am, voi suporta consecințele fără a mai avea posibilitatea de a o înlocui! Atunci cînd te lași păcălit de publicitatea la un detergent scump și prost, o pățești o singură dată. Spui că ți-ai satisfăcut curiozitatea (pe banii tăi), însă de a doua zi treci la produsul pe care l-ai verificat. Nu același lucru poți face în cazul Constituției: ai crezut în afișele, spoturile și zîmbetele vedetelor, atunci suporți rigorile noii legi, fără să cîrctești, pînă ce un alt Parlament va corecta anomaliile!
Se vorbește de interesul național, de eforturile noastre de a accede în structurile Uniunii Europene, de viitorul acestei nații… Ignorăm însă faptul că Europa încă nu are o Constituție, că abia acum se poartă discuții intense pentru a stabili un text satisfăcător pentru toate statele implicate și că polemicile pe această temă sînt acerbe. Cum să afirmăm că viitoarea noastră Constituție respectă principiile vest-europene, cînd acestea sînt în plină dezbatere?! În plus, întreaga campanie declanșată de Guvern are o hibă antidemocratică. Orice dezbatere este utilă dacă sînt exprimate toate părerile. Unanimitatea la comandă îmi amintește de voturile organizate de Ceaușescu: atunci votam un singur om, un singur partid, o singură idee! Acum, asist la un scenariu în care pe ecranele televizoarelor apar doar politicienii și precupețele care ne îndeamnă să fim de acord cu Constituția. Părerile contrare nu au acces. Chiar dacă interesul național este de a ne înoi constituțional, corect ar fi să le acordăm dreptul la liberă exprimare și celor care ne îndeamnă să nu votăm proiectul Parlamentului. Românii trebuie să știe cine sînt unii și cine sînt ceilalți. Ce argumente are fiecare. Ce interese sînt promovate. Cîtă vreme nu există accesul garantat la textul integral pentru toți locuitorii votanți ai țării, atunci măcar să avem parte de o prezentare și pro, și contra. Cu ce ar fi deranjată democrația dacă ar exista afișe pe care să scrie „NU!”? Eu aș spune că ba dimpotrivă: abia atunci am asista la o campanie democratică în sprijinul legii fundamentale care ne garantează drepturile de cetățeni. Insistența Guvernului de a se cînta în România doar pe o singură voce mă face circumspect. Exact ca în cazul detergenților miraculoși, am mari îndoieli înainte de a achiziționa asemenea produse. Mai ales că – de obicei – curiozitatea exagerată se plătește scump…
Lasă un răspuns