REPORTER ÎN PIAȚĂ Paradisul de flori

Eugen VERMAN

Dacă ajungi în piața cea mare a Bacăului, neapărat trebuie să treci prin sectorul acela de la „etaj” destinat florilor. Ce minunăție! E un adevărat paradis aici! Nu știu cui i-a aparținut idea organizării, așa cum e acum, a acestui sector, dar știu că acela, sau aceia, din Administrația Piețelor, merită toată lauda. Acum, în august, la această vreme, gladiolele, trandafirii, dalele – sau, cum le mai spunem noi, gherghinele, și alte cîteva specii sînt la apogeu. Florarii și florăresele te invită să vezi și să cumperi. Sau măcar să vezi. Unul din ei e Constantin Sicu. Îl cunosc de mulți ani, de pe vremea cînd lucra la „Progresul” – Cooperativă meșteșugărească prestigioasă în Bacău, – pe atunci era maistru și avea în subordine aproape 300 de lucrători, muncă multă, de răspundere, export de încălțăminte în Cuba și URSS, calitate, cantitate, plan… Iar în ’95 s-a pensionat, munca l-a îmbolnăvit de astm, a ieșit la pensie, dar nu oricum, ci triumfal, masă mare, invitați mulți, „mi-a cîntat fanfara de la Partizanul”, asta îmi spune și-l simt că e mîndru de aceasta… Ei, dar acum, domnul Constantin Sicu și soția sa, Nuța, și unul dintre băieți, fac o treabă și mai frumoasă: cultivă flori. El, capul familiei, „și-a adus aminte” că și tatăl său, și mama sa, și bunicii, au avut această „boală”. Așa că a început să continue o tradiție și o practică într-o notă de dragoste și respect pentru aceste plante gingașe dar și pentru cei ce iubesc florile. Eu cred că florarul e un om aparte. Nu-s de meserie, dar iubesc florile. Florile înseamnă curățire sufletească, gingășie, candoare. Florarul, el, munca lui – Sicu are mîinile bătătorite de parcă ar lucra în Mină – aduc pe lume aceste minunății. Florarul e un Estet și nu știu dacă are habar de acest lucru. El iubește frumosul, frumosul e meseria lui și, astfel, meseria lui e artă. Doamnă Nuța, domnule Costel, domnilor florari, vă mulțumesc că existați!