La primele ore ale dimineții în cartierul Nord lumea se îndreaptă grăbită spre serviciu. Printre picioarele trecătorilor, în colțurile magazinelor de la capătul traseului 22, cîteva femei își instalează cu grijă marfa, pe cîteva cutii de carton. Trecătorii, obișnuiți cu această imagine, își aruncă din cînd în cînd ochii spre legăturile de verdețuri. Nimeni nu mai este mirat de prezența femeilor în acest loc. Ghemuite lîngă zidul unui magazin, așteaptă clienții, care s-au acomodat cu mica piață improvizată. O legătură de pătrunjel, o stică de borș. Mă apropii și simt privirile iscoditoare ale femeilor. Fără prea mari eforturi îți dai seama că domnește o încordare, justificată probabil de amenzile pe care le-au primit îmn ultimele luni, de cînd piața a intrat în modernizări și tarabele s-au desființat. Răsuflă ușurate cînd realizează că nu este nici un pericol, chiar sînt dispuse să stea de vorbă.
Povestea negustoreselor din zona nord începe acum cîțiva ani, cînd s-au stabilit în piață. Oamenii le cunosc și, spun ele, au căpătat încredere în produsele pe care le vînd. Sînt mulțumite de cîștigurile zilnice, chiar și acum, cînd vînd de pe cutii de carton. Visează, însă, la un loc mai bun în care să-și expună marfa și în care să scape de frica amenzilor. „Vrem să avem un loc al nostru. Am plăti o taxă, numai să fim sigure că nu ne mai amendează nimeni, pentru că în condițiile astea este destul de greu”, spune Elena Burdulea. Rebegea Virginia este de aceeași părere: „Datoriile sînt mult prea mari ca să fac față numai cu pensia. De-ale gurii iau cu banii pe care-i cîștig pe zarzavat. N-ar fi rău dacă ne-ar da și nouă un loc în care să ne vindem marfa. Înainte au fost niște tarabe, dar le-au luat de aici”. Cea de-a treia precupeață are o situație materială și mai dificilă: „Nu am pensie, așa că ăsta e singurul meu venit. Sînt prea bătrînă ca să merg cu sticlele de borș în spinare pînă în piața mare, așa că mă mulțumesc cu cît vînd aici”, mărturisește cu o oarecare sfială Olimpia Pîndaru.
În timp ce cele trei femei se vaită de condițiile în care stau zi de zi, pe partea opusă a străzii își mai fac apariția cîteva persoane. Doi trei bărbați cu lapte, unul cu fasole s-au așezat în fața vitrinelor, așteptînd cumpărătorii. „Nu vin în fiecare zi să vînd aici. Mi-am făcut cunoștințe prin zonă și merg eu să le duc laptele acas,ă dimineața. Doar atunci cînd îmi rămîne, stau să-l vînd. Era bine dacă ar fi fost o piață. Scăpam de amenzi. Așa, am plătit 50.000 de lei amendă pentru două bidoane de lapte”, ni se plînge Mihai Jitaru. De cealaltă parte a baricadei, cumpărătorii s-au conformat cu condițiile existente: „Nu mă mai interesează acest aspect. Dacă pînă acum nu s-a făcut nimic, nu cred că se va face ceva de acum înainte”, ne spune Carmen Cioartsă. Alții, mai puțin indiferenți, consideră că nu sînt normale condițiile în care oamenii își țin marfa: „Nici nu intră în discuție, o piață este mai mult decît necesară. Facem atîta drum pînă în piața centrală și, în final, ne dăm seama că este mai mare oboseala. Prețurile oricum sînt la fel, dacă nu chiar mai mari”, este de părere Lucica Mălinici.
Persoanele responsabile de la Oficiul de Protecția Consumatorului Bacău spun că măsurile care trebuie luate nu țin de responsabilitățile lor: „Nu putem interveni decît în piețele amenajate. În condițiile date, cumpărătorul care acceptă să achiziționeze produse din aceste locuri, trebuie să fie conștienți că se supun unor posibile riscuri. În esență, sînt probleme care țin mai mult de educația consumatorului.”, ne-a declarat Sorin Elisei, director general al OJPC. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns