• o familie cu trei copii locuiește, de cîteva luni, într-o baracă din fața cimitirului Gherăiești
Un pat, o masă, o saltea, o sobă de fier, cîteva scaune și un sac de haine vechi. Cam aste e toată averea familiei Iuliana Nederi și Remus Adafinei, doi tineri în vîrstă de 30, respectiv 26 de ani din Bacău. De mai bine de patru luni, cei doi locuiesc împreună cu cei trei copii ai lor într-o baracă din lemn așezată în fața cimitirului Gherăiești. Băiatul cel mare, Paul Emilian, are opt ani și este elev în clasa a II-a la școala din Gherăiești. Mai mici decît el, surorile sale, Sahira Gabriela și Iustina Ioana nu merg încă la școală. Cea mijlocie abia dacă a împlinit șase ani, iar cea mică, Ioana, are un an și șase luni. Toți trei sînt curat îmbrăcați, îngrijiți și știu să zîmbească frumos oricărui om care le spune o vorbă bună. Deși părinții lor trăiesc împreună de aproape zece ani nu au avut niciodată o casă a lor. „Am stat pe unde am apucat”, spune Remus Adafinei. De mai bine de cinci ani lucrează ca gropar la Administrația Cimitirelor. „Din salariul meu de două milioane opt sute de mii de lei trăim cu toții. Iuliana trebuie să stea acasă să îl îngrijească pe ce mic așa că ne descurcăm și noi cum putem”, ne mai povestește Remus. Nu au apucat să se căsătorească legal pînă acum. „Nu am avut bani. Pentru mulți poate par bani puțini cîteva zeci de mii de lei. Pentru noi înseamnă hrana copiilor pe o zi sau două”, spune, cu amar, Remus. Pînă a nu se lua cu Iuliana nu a prea știut ce înseamnă viața de familie. Părinții săi s-au despărțit încă de cînd era mic, iar la divorț el a fost încredințat tatălui. „În garsoniera lui am stat pînă acum vreo zece ani. După ce a murit, garsoniera i-a fost scoasă la vînzare din cauza datoriilor, iar eu am rămas pe drumuri. Noroc cu Iuliana că m-a luat să stau acasă la ea, împreună cu mama ei”, își deapănă Remus povestea. Iuliana i-a oferit, într-adevăr, un acoperiș deasupra capului, dar de tihnă tot nu a avut parte. Nu trecea zi în care să nu aibă parte de un scandal din partea soacrei, căreia începuse să îi cam placă paharul. Unul cîte unul au început să vină pe lume copiii. O grămadă de suflete stăteau claie peste grămadă într-un apartament de două camere. „Dacă am fi putut rămîne acolo tot ar fi fost bine. Astă primăvară, însă, mama a vîndut apartamentul, și-a luat o garsonieră. Pe noi ne-a mai primit să stăm cu ea. Ne-a alungat în stradă, cu copii cu tot”, se plînge Iuliana Nederi. Marele lor noroc a fost că Remus a primit înțelegere atît de la șefii săi, cît și din partea colegilor săi de serviciu. Vasile Șoșu, patronul societății Luvis, firmă ce are în administrare cimitirele din municipiu, l-a îndrumat să stea, pentru o vreme, în baraca din fața cimitirului Gheărăiești. „Aici a fost o baracă de șantier. A fost o vreme în care era aici și lumină electrică. După ce baraca nu a mai fost folosită de nimeni, a fost tăiat curentul electric. Cînd am venit noi, aici își țineau sculele salariații de la Administrația Cimitirelor. Am făcut curat, am văruit și ne-am mutat înăuntru. În afară de hainele de pe noi nu mai aveam nimic altceva. Cristin Rîșchitor, administratorul Cimitirului Central, ne-a dat salteaua asta, patul de alături l-am primit de pomană la o înmormîntare, scaunele și masa la fel. Așa ne-am adunat lucrurile pe care le aveam acum”, ne arată Remus, uitîndu-se în jur prin baracă. Tot Vasile Șoșu a fost cel care s-a îngrijit să le facă rost de o mînă de lemne de foc să aibă ce pune în sobă, să poată face de mîncare copiilor. „Cînd e mai frig mai punem cîteva lemne pe foc să le facem ceva căldură copiilor. Bate vîntul printre scînduri și de aceea sînt puțini răciți”, spune, parcă vinovată, Iuliana Nederi. În timp ce o ține în brațe pe cea mică nu îi scapă o clipă din ochi pe ceilalți doi. Din cînd în cînd mai așează un colț al cearșafului de pe pat sau mai mîngîie cu mîna pătura pentru a netezi cutele lăsate în urma copiilor. Totul în jur sclipește de curățenie. Pe pereți sînt așezate cu mare grijă cîteva personaje de desene animate confecționate din material plastic. Probabil tot cam aceleași lucruri le-au văzut și inspectorii Direcției Sociale din cadrul Primăriei Bacău care au avut ieri de făcut o anchetă la domiciliul lui Remus Adafinei. Cel care a solicitat această anchetă a fost vicperimarul Laurian Lucaș după ce a auzit, ieri, în timpul audiențelor, toată povestea acestei familii. În funcție de rezultatul acestei anchete sociale, Remus Adafinei și familia lui pot primi repartiție într-una din locuințele sociale ce se construiesc prin ANL pentru tineri. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns