Peste 300 de hoți de buzunare mișună prin Bacău

• ei sînt împărțiți pe zone de acțiune și pe „grupe de muncă”

Denumiți „șuți”, cei peste 300 de hoți de buzunare înregistrați neoficial în Bacău sînt împărțiți pe zone de acțiune, pe care le părăsesc doar accidental sau la nevoie, avînd fiecare domenii bine definite în care s-au specializat: furturi din buzunare sau din sacoșe și poșete. Deși, oficial, în evidențele Poliției municipiului Bacău se află înregistrați, amprentați și fotografiați 160 de hoți de toate calibrele, numărul acestora depășește 300, mulți dintre ei minori, care nu au apucat să calce în biroul Furturi din buzunare. Pentru polițiști, prinderea unui hoț reprezintă o adevărată aventură, care de cele mai multe ori se dovedește fără nici un rost. Potrivit legislației în vigoare, infracțiunea de furt din buzunare este cel mai greu de probat și stă în picioare numai atunci cînd se realizează flagrantul, cazuri extrem de puține.

Principalul traseu de autobuz frecventat de infractori este Narcisa- Banca Comercială, însă acesta se prelungește uneori pînă la Piața Centrală, atunci cînd nu apare nici o victimă. Clienții aproape permanenți ai aceste rute sînt Victor Ciortan, zis „Bacovia”, Liviu Luca, Dănuț Borcoi, Cristian Bulubașa, Ionel Moraru, Ion lupu, zis „Salam”, Vasile Feraru, zis „Napalică”. Ei acționează numai în grupuri de patru-cinci, la ore de vîrf, și cunosc zilele de leafă ale celor care circulă pe ruta de autobuz. Victima este filată de unul din șuți încă de la urcarea în autobuz, apoi este înconjurată de hoți, care, sub diferite motive, crează o busculadă. Odată săltat portmoneul, el este dat din mînă în mînă pînă la un hoț care stă aproape de ușă și care coboară la prima stație. După ce operația a reușit, membrii grupului se întîlnesc într-un loc dinainte stabilit, unde „Își iau salariul”, adică împart prada. Întotdeauna frățește. O altă categorie de șuți, mult mai mică, e drept, îl reprezintă solitarii. Ei nu împart prada cu nimeni și frapează prin originalitate. „Cucii”, cum mai sînt ei numiți, se îmbracă în haine lungi, cărora le sparg buzunarele, astfel că pot acționa în voie fără ca cineva din jur să bănuiască ceva, deoarece el va ține întotdeauna mîinile în buzunare.

Piețarii

Au teritoriul lor stabil, în piețe sau pe la standuri, și, foarte rar, doar împinși de nevoi, „le fură caimacul” colegilor de breaslă din autobuze. Șuții piețari se orientează la femei, bătrîni sau persoane care afișează ostentativ bani sau poșete deschise. Printre piețarii cu „condicuță” la poliție se numără frații Sorin și Ciprian Iancu, Elena Cojoc, Maria Stoian, zisă „Gărgărița”, Constantin Moraru. Piețarii se orientează spre sacoșe, genți sau poșete, pe care fie le taie cu lama, fie le smulg din mîna victimei. De cele mai multe ori, hoții sînt identificați de poliție, însă ei nu pot fi reținuți, deoarece nu mai au asupra lor banii furați, iar persoanele care au asistat la furt refuză să se prezinte la poliție pentru recunoaștere.

Ca o caracteristică generală a acestei categorii de hoți este că ei acționează numai în locurile aglomerate. (Florin CRĂCIUN)