Ștefan RADU
Despre bilanțul Poliției Române s-a scris, în ultimele zile, în fel și chip. Intervențiile critice ale premierului Năstase și președintelui Iliescu au fost salutate de cea mai mare parte a populației. Nici nu mai contează dacă reacția celor doi oameni politici a fost motivată de interesele electorale ale acestora. Important este că – într-adevăr! – se cere o atitudine mai fermă a instituțiilor responsabile pentru siguranța cetățeanului cinstit. Nu de puține ori am asistat la reacții gălăgioase din partea unor infractori care – în numele drepturilor omului – au beneficiat de avantaje de-a dreptul absurde. Tîlharul, violatorul, criminalul nu pot face apel la drepturile omului pentru că ei s-au autoexclus din rîndul oamenilor!
Iată, însă, că prima acțiune mai fermă a Poliției consemnată după prezentarea mult-discutatului bilanț este atacată din partea unor ciudate grupuri autointitulate „civice”. În București, un derbedeu, hoț de mașini surprins în flagrant, nu se supune somației agenților, reacționează violent și este rănit – din păcate, foarte ușor – cu un foc de armă. Se cheltuie bani publici pentru a fi tratat la spital, va fi anchetat și, dacă se vor repeta situațiile cu care ne-am obișnuit în ultimul deceniu, peste două-trei luni îl găsim din nou la furat. O damă de la APADOR-CH, mai mereu pe la ușile televiziunilor pentru a arăta cît de preocupată este de soarta tîlharilor, anunță că va declanșa propria ei anchetă pentru a verifica dacă polițiștii au folosit corect armamentul din dotare. Eu personal cred că undeva au greșit dacă hoțul nu este în comă… Nu știu ce fel de activist civic este doamna cu pricina cîtă vreme se află în contrasens cu așteptările majorității populației. Nu am reținut ca ea să fi declanșat vreo acțiune de amploare în sprijinul femeilor violate în scara blocului, pentru înăsprirea pedepselor încasate de cei care sparg apartamente sau pentru înăsprirea regimului penitenciar. În schimb, mai mereu se plînge că nu sînt condiții confortabile în pușcării (de ce oare este așa de preocupată de problemă?!), că recidiviștii nu sînt angajați la firme serioase, că Poliția nu folosește cătușe mai moi… Mă întreb cine finanțează acțiunile unei asemenea organizații aflată, de multe ori, în conflict cu așteptările oamenilor cinstiți, terorizați de agresivitatea derbedeilor?…
O societate democratică nu poate exista fără organizații civice puternice. Termenul de „civic” se referă la cetățenul implicat, conștient de interesul comunității în care trăiește, omul care respectă regulile general acceptate și instituțiile aferente. Infractorii nu au nimic în comun cu asemenea norme. A devenit, însă, o modă ca la fiecare colț de stradă să se înființeze organizații care luptă pentru drepturile prostituatelor, pentru promovarea homosexualilor, pentru îngrijirea violatorilor, pentru salvarea cîinilor vagabonzi și cîte alte excentricități copiate de prin filmele proaste. Nu am nimic cu orientarea sexuală a unora dintre semenii mei. Este problema lor cum ajung la satisfacția maximă, însă nu văd de ce ei sînt mai importanți decît heterosexualii? Nu înțeleg de ce trebuie să se cheltuiască sume exorbitante pentru hrănirea și șamponarea unor cotarle vagaboande în timp ce numeroși pensionari mor de foame, neștiuți, în garsonierele lor înghețate? Iar dacă polițiștii au arme în dotare, atunci ele trebuie folosite împotriva celor care cred că România este stînă fără cîini. Sînt susținătorul dreptului cetățenilor cinstiți (fără cazier) de a avea arme în casă (fiind interzisă scoaterea lor în afara locuințelor) pentru a se apăra de cei care le încalcă abuziv proprietatea (acum garantată de Constituție). Altfel, cu atîtea drepturi, criminalii și tîlharii vor pune stăpînire pe viețile noastre.
Lasă un răspuns