Țiganii de la Berzunți – „contra prințului străin”

„Faptul de la 11 februarie 1866, cu detronarea Domnitorului Alexandru Cuza, scria cronicarul băcăuan Costache Radu, a uimit pe toată lumea”. Apoi, „au venit ordine de la Locotenența Domnească din București să jure funcționarii pentru contele de Flandra, apoi după cîteva zile pe prințul Carol de Hohenzolern”…

„Începîndu-se plebicistul, ca să vadă dacă țara voește pe Prințul Carol, cu facerea lui erau însărcinate toate autoritățile administrative”. Și iată, într-una din zile, subprefectul Dimitrie Talieanu ajunge în satul Berzunți, „sat alcătuit din români și mulți țigani”. El dădu poruncă cum ca a doua zi „tot satul să fie la Primărie”. „Adunîndu-se sătenii, li tălmăci Cuconu Tachi – cum ‘i ziceau oamenii – ce va să zică un Prinț Strein, ce bine are să fie pentru țară și multe altele cum se pricepea un subprefect pe vremea acea, și care nu știa rostul decît din porunci. Sătenii au zis că, bine așa să fie, și ei vroiesc ce a vroit toată lumea. Sosesc și țiganii vr’o sută și mai bine. Începu subprefectul să li facă și lor cuvînt, să spuie și ei dacă vor. Atunci țiganii întrebară: „-Cucoane Tapi, rumunii cum a zis? „-Da” răspunse subprefectul. – „Apoi noi zicem ba. – „De ce mă țiganilor?” – Pentru că rumunii dacă merg pa colo, noi mergem pă dincoace”.

Nu știu cum a fi scris în condica plescitului, subprefectul, dar țiganii de la Berzunți au fost contra Prințului strein.