Bătrîna din Săucești a venit la Bacău să vîndă un cocoș. Cocoșul a purtat, prin piața mare a urbei, într-o sacoșă neagră, are capul ițit afară, creasta, roșie ca focul, e „tunsă” precum își tund părul unii tineri din ziua de azi. Ochii îi umblă vertiginos în toate părțile, se vede că e foarte mirat de ceea ce se întîmplă în jurul lui. Lumea asta multă chiar îl sperie și, în străfundul ființei sale, simte că și lui i se va întîmpla ceva… Poate va avea norocul să-l cumpere o gospodină sau un gospodar care are numai găini în curte și atunci, în sfîrșit, va fi fericit. Pentru că acasă, în ograda aia mare din satul lui, cu multe găini, mai erau șase confrați, iar bătăile nu mai conteneau. Culmea, să te bați pînă la sînge pentru o găină! El a făcut, însă, treaba asta cu atîta sîrg, încît stăpîna a hotărît să-l aducă la tîrg și să-l vîndă… Stăpîna îl ține strîns în sacoșa asta neagră și puturoasă și stă de vorbă cu toți care întreabă de-i vînzare „pasărea”. Și le spune că mai are șase acasă, adică șase cocoși, acu’ l-a adus pe cel mai „al dracului” la oraș, să-l dea, că-i și bun, la o adică, de răcituri, uitați-vă, are peste trei kile și cer numai două sute cincizeci de mii, așa spune stăpîna, și cocoșului nu-i convine deloc prețul, numai atîta face el?; el, bărbatul adevărat, că ăilalți șase îs niște neisprăviți, dar asta-i cu oamenii ăștia care nu se pricep deloc la ceea ce înseamnă bărbăție, și le mai spune că are de gînd să-i dea și pe ceilalți, unul la schimb cu o găină – auzi, la schimb cu o găină! -, altul să-l dea fetei din oraș, altul unui sărăntoc din sat…, oricum, să scape de toți, numai pe el l-a adus să-l vîndă… Și dacă, cumva, îl va cumpăra unul care ține cu tot dinadinsul să-l facă piftie…? Gîndul ăsta îl înspăimîntă… Resemnat, în cele din urmă, gîndește, în felul lui, cocoșesc, adică, și la această posibilitate. Și-și zice că numai cocoș să nu mai fii, deși acolo, între găini, ce viață, domnule, ce viață…! (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns