Ștefaniada

Lăcașuri sfinte și centre de lumină

Mișcarea religioasă și culturală pe timpul lui Ștefan cel Mare și Sfînt

Voievodul lui Ștefan cel Mare, care ilustrează cea mai strălucită figură istorică din trecutul nostru îndepărtat, a avut totuși timp, în vîltoarea zecilor de războaie și a grozavelor frămîntări prin care a trecut țara și poporul său, să se gîndească mai mult ca oricare altul și la cele sfinte.

A înființat Episcopia din Rădăuți, unde a zidit o frumoasă biserică, lucrată în piatră. A reparat și înfrumusețat mănăstirile de la Neamț, Bistrița, Moldovița și Sf.Nicolae din Poiana. Tot el a zidit 44 de mănăstiri și biserici, dintre care multe mai dăinuiesc și azi, ca martore ale faptelor săvîrșite de marele lor întemeietor. Fiecare izbîndă împotriva vrăjmașului era proslăvită prin clădirea cîte unui lăcaș sfînt. Cele mai însemnate lăcașuri dumnezeiești rămase peste timp de pe urma marelui voievod și cunoscute pînă în zilele noastre spre aducere aminte sînt:

– Putna – zidită între anii 1466-1470;

– Baia – zidită la 1467 în amintirea înfrîngerii lui Matei Corvin;

– Sf.Dumitru din Suceava – în care s-a căsătorit cu doamna Maria, numită de unii istorici Voichița, fiica lui Radu cel Frumos – a cărei zidire a început la 1475, în urma unei înfrîngeri a tătarilor;

– Sf.Procopie din Rădăuți – Bucovina, zidită la 1481 în amintirea înfrîngerii lui Țepeluș Vodă la Rîmnicu Sărat;

– Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți – Bucovina, ridicată la 1487 în amintirea înfrîngerii lui Hroiot la Scheia, lîngă Roman;

– Voroneț – zidită la 1468;

– Sf.Ion – din Vaslui, zidită în amintirea victoriei de la Podul Înalt, 1475 – împotriva turcilor;

– Sf.Gheorghe din Hîrlău – unde avea și reședința de vară domnească – zidită la 1487;

– Sf.Niculae din Iași – zidită între 1491-1493, în urma victoriei împotriva cazacilor, la Grumăzești;

– Adormirea Maicii Domnului din Borzești – Bacău, satul de naștere și al copilăriei lui Ștefan cel Mare – zidită între 1493-1494;

– Sfinții Voievozi – din Scînteia – Vaslui, zidită în 1494;

– Sfîntul Niculae – din Dorohoi, zidită la 1495;

– Sfinții Apostoli – din Huși, zidită la 1495;

– Probota – ridicată în 1495, rezidită de fiul său, Petru Rareș la 1530;

– Sfîntul Niculae din Popăuți – Botoșani, zidită în 1496;

– Sfîntul Mihail din Valea Albă – Războieni – Neamț, zidită în 1496;

– Sfînta Paraschiva din Cotnari – Iași, unde avea și case domnești – zidită la 1496;

– Sfînta Născătoare din Tazlău – Neamț, zidită între anii 1496-1497;

– Sfîntul Ion Botezătorul din Piatra Neamț, zidită între anii 1497-1498;

– Biserica Mănăstirii Neamț – mănăstire care a jucat un rol foarte însemnat în mișcarea culturală a Moldovei și, apoi, a României pentru că avea o tipografie și o școală vestită, zidită la 1498;

– Buna Vestire din Bisericani – Neamț, zidită la 1498;

– Volovăț – din Bucovina, zidită la 1502;

– Sfîntul Ion din Reuseni, începută de el și desăvîrșită de fiul său Bogdan, zidită între 1502-1512;

– Sfînta Treime din Dobrovăț, zidită în 1503.

În Transilvania a zidit mănăstirea Vadul pe Someș, unde a așezat și un episcop.

La Sfîntul Munte Athos a rezidit, în 1502, Mănăstirea Zograf, cu hramul Sf.Gheorghe, dăruindu-i steagul Sf.Gheorghe – purtător de biruință al oastei moldovene, cu toate marile confruntări cu dușmanii cotropitori.

Sub domnia acestui mare Voievod și cultura a luat un avînt însemnat. Mai toate mănăstirile au devenit centre de lumină, iar la unele se scriau cărți de biserică în mod caligrafic și cu desene colorate; s-a început a se face cronici, adică însemnări istorice numite Letopisețele domnești. Mai toate au fost scrise în slavonă, dar au fost și cărți românești cu litere slavonești, sub influența propagandei husiților, precum este manuscrisul găsit la mănăstirea Voroneț. Paralel cu mișcarea culturală s-a dezvoltat și arta. Picturile exterioare și interioare ale bisericilor construite pe timpul lui Ștefan cel Mare se păstrează și azi ca un tezaur prețios al artei medievale. Deasupra ușilor de intrare la biserici sînt pietre cu litere săpate și executate cu deosebită măiestrie artistică. Cărțile din biserici erau legate în plăci de argint, pe care se săpau chipuri foarte fin lucrate.

Marele Voievod a avut un respect sfînt față de înaintașii săi. Mormintele acestora au fost refăcute. Pietrele de pe morminte au fost lucrate cu gust și pricepere neobișnuită. Ele se păstrează și azi ca dovezi ale existenței lor în trecutul nostru istoric.

Toate bisericile au fost construite din piatră, încinse de jur-împrejur cu brîuri de cărămidă. Pe din afară sînt impodobite cu discuri de smalț, care la un loc formează un brîu frumos pe sub streașina sfîntului lăcaș. Iată pentru ce viteazul Voievod moldovean a fost numit de poporul peste care a domnit dar și de urmașii acestuia – „Ștefan cel Mare și Sfînt”. (Corneliu CHIRIEȘ, Paul Valerian TIMOFTE)