Un bătrîn a rămas fără pensie, după 22 de ani de muncă
Vasile Hurmuzache, 64 de ani, din satul Ruși, comuna Roșiori, este un nume printre multe altele din arhiva asistaților social prin Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială (DDFSS) din Bacău. Și totuși, Vasile Hurmuzache are o istorie care îl face să iasă din plutonul oamenilor nevoiași, care așteaptă pomana statului. Bărbatul a lucrat mai bine de 20 de ani, iar acum nu poate lua pensie, pentru că cineva i-a pierdut carnetul de muncă. „Pe vremea comunismului, din ’58 și pînă prin ’80, am lucrat în Roman, ca taxator pe autobuz și muncitor la Întreprinderea de Comerț cu Ridicata, la Materiale Construcții și la Cooperativa pentru Lemn și Mobilă. Am mai muncit apoi pe ici pe colo, pentru o bucată de pîine”, povestește Hurmuzache. Azi este un om singur și sărac, ajuns în amurgul existenței, fără siguranța zilei de mîine.
Ar fi trebui să locuiască în casa părinților, dar din locuință n-au mai rămas decît pereții și cîteva bîrne putrezite, ruine trist bătute de vînt și ninsori.
Din 2002, Vasile Hurmuzache a plecat din casa amenințată de prabușire și stă pe la vecini sau rude. Ziua, umblă prin sat, în căutarea a ceva de lucru, noaptea, se aciuază pe unde poate. După 22 de ani munciți, ar fi trebuit ca, la bătrînețe, să aibă un venit sigur. Și-a depus dosarul de ajutor social și s-a gîndit să se pensioneze. Numai că la unul dintre fostele locuri de muncă i s-a spus că nu se gasește dovada pentru Casa de Pensii, cum că are vechime. „De parcă nu mi-ar fi fost deajuns, am rămas și fără carnetul de muncă. Îl lăsasem la un vecin, spre păstrare. I-am mai găsit doar coperțile”, ne spune, plin de obidă.
Zilele trecute, bătrînul a făcut un drum la Bacău pentru a-și cumpăra din ultimii bani un nou carnet de muncă. Acum va trebui să meargă din nou la Roman, pentru a-l completa și abia apoi sa-și facă dosarul pentru pensie. De unde va obține bani pentru toate aceste hîrtii și formalități, cine-l va îndruma prin labirintul birocratic?
„Omul are o situație disperată. E printre primii asistați social din sat, conform legii noi. Trebuie neapărat să iasă la pensie, un milion-două ar fi oricum mai bine decît ajutorul social. Noi nu-l putem sprijini cu mai nimic. Au mai fost cereri pentru ajutoare de urgență, dar nu sunt fonduri”, ne-a declarat Leocadia Hîrțescu, asistent social la Primăria Roșiori.
La ieșirea din primărie ne așteaptă un alt pensionar, care să se plîngă, în cîteva vorbe, despre cum a pierdut cinci ani de vechime din cauza unei greșeli de redactare într-o adeverință. (Alin LEANCA)
Lasă un răspuns