Revoltă la Rafinăria Dărmănești

• aproximativ 300 de foști salariați ai Rafinăriei Dărmănești au protestat în fața societății la care au lucrat ani de zile • protestul lor a fost zadarnic, pentru că nimeni nu a stat de vorbă cu ei, societatea fiind deja în lichidare • în stradă s-au aflat și salariații de la Rafinăria Dărmănești și cei care au fost disponibilizați de la Rafo, după ce-au fost transferați acolo de Corneliu Iacobov, înainte de închiderea Rafinăriei Dărmănești

De la primele ore ale dimineții de ieri, femei și bărbați zgribuliți și încrîncenați stăteau grupuri, grupuri la poarta 1 a Rafinăriei Dărmănești. Dacă n-ar fi fost înnegurarea care se citea pe fețele lor ai fi crezut că ești într-una din zilele bune de lucru ale societății la intrarea în schimb, cînd animația din fața rafinăriei era la fel de mare. Din păcate, nimic din agitația de ieri nu are a face cu zilele în care rafinăria duduia de treabă. Posomorîți, ici, colo auzindu-se cîte o întrebare a cuiva, oamenii erau în așteptarea a ceva. Nu se știe ce anume. Au văzut mașina ziarului și au strîns rîndurile în jurul nostru. M-a încearcat brusc un sentiment de deja vu, cînd i-am văzut că se adună în jurul meu. Aproape instantaneu, mi-am amintit de mitingurile din anii ’97-’98, cînd am fost „reținută”, alături de alți colegi din presă, de rafinorii furioși că li se oprește societatea. De data asta, dialogul a avut însă alte dimensiuni. Era evident că oamenii așteaptă ajutor, măcar de la ziariști. Poate prea tîrziu, pentru că atunci cînd s-au făcut matrapazlîcurile la Rafinăria Dărmănești, iar oamenii au fost plătiți cu salarii grase ca să nu răsufle o vorbă în afara zidurilor, nici nu ne-ar fi răspuns la „bună ziua”. Recunosc și ei acest lucru, cum la fel recunosc faptul că demersurile lor s-ar putea să fi venit cînd deja lucrurile au fost tranșate și cînd soarta lor a fost decisă fără drept de apel.

Politica lui Iacobov: dezbinarea salariaților

Ne-au povestit cum a început totul, în iunie anul trecut, cînd au fost momiți cu tot felul de transferuri „pe la firmele fantomă ale lui Iacobov”, doar-doar va trece neobservat faptul că are de gînd să închidă totul. Pe 16 iunie, Valentin Anastasiu, actualul director al Rafinăriei, „omul care a pus pe butuci toată platforma Borzești”, după cum spun oamenii, a trimis o notificare la cele două sindicate din rafinărie, prin care le făcea cunoscut faptul că se va face concediere colectivă. „Ca să nu ieșim în stradă atunci, ne-au spus că ne-au găsit locuri de muncă la alți agenți economici care ar avea, chipurile, nevoie de forță angajați. Peste 350 de salariați ar fi urmat să plece la Rafo Onești, 50 la Petromec, unde chiar în acea perioadă se făceau disponibilizări și nu mai aveau nevoie de alți oameni, alți 30 la Rafo AMC Electric Onești, unde nici salariații lor nu aveau de lucru, și vreo 70 ar fi urmat să plece la Taf SRL. Cîțiva oameni s-au dus acolo și le-au propus să le angajeze doar cu numele, fără să le dea salariu, iar în cazul în care ar fi plecat, ar fi urmat să plătească cîte 123 milioane de lei, doar pentru că figurau ca angajați ai lor. Oamenii au refuzat și doar 358 dintre noi au plecat la Rafo”, ne-a declarat Vasilică Balaș, unul dintre primii disponibilizați de la rafinărie. A urmat apoi, la scurt timp, procesul cu SNP Petrom, care a cerut în instanță falimentul rafinăriei, iar salariații au devenit brusc conștienți de faptul că soarta lor este la voia scenariilor puse la cale de patronii rafinăriei. Dar, deja era prea tîrziu. Prezența lor în instanță, asistînd cuminți la dezbaterile privind soarta lor, încercînd să înțeleagă termenii juridici care se vehiculau cu repeziciune între judecători și avocați sau lichidator, nu a avut nici un efect. Deși prin instanță s-au stabilit termene clare de plată a salariilor, acestea nu au fost respectate decît la prima chenzină. Apoi, totul a intrat în vălmășagul procedurilor de judecată, iar la ultimul termen, magistrații au decis să nu aprobe plata salariilor.

„Liderul de sindicat de la Rafo ne-a trădat”

Mai mult, și cei care au fost transferați la Rafo au primit, acasă, în plic, decizii de disponibilizare, iar oamenii au înțeles că nu vor beneficia de salarii compensatorii. „A venit la noi Vasile Podeanu, liderul de sindicat, și ne-a spus să ne semnăm cererile de demisie de la Rafinăria Dărmănești. Le-am semnat și, în ceeași zi, ne-am făcut cererile de angajare la Rafo. Aici am trecut cu toții la sindicatul Rafinorul, condus de Ion Marian. Deși de la noi au venit 350 de oameni, la negocierea contractului colectiv de muncă încheiat anul acesta nu am avut nici un reprezentant. Așa am ajuns noi pe drumuri, iar Podeanu și-a luat mașină nouă”, a spus Gheorghe Olteanu, la unison cu Vasile Iacob. „În contractul colectiv de muncă de pe 2004 este un articol care prevede că în caz de disponibilizare nu vor primi salarii compensatorii salariații punctelor de lucru nerentabile. Bineînțeles că noi am fost primii pe listă”, ne-a spus și Mioara Alupei. „Marian, care-i cumătru cu Iacobov, a dat mîna cu el și nu-l mai doare nici în cot de soarta noastră. Nici măcar n-a avut curajul să vină să stea în fața oamenilor, să le spună că vor fi dați afară de la Rafo”, a răbufnit vocea unui bărbat murdar de vaselină pe față. „Cînd a venit Iacobov aici ne-a spus că dacă va cîștiga PSD-ul alegerile va merge Rafinăria Dărmănești ca pe vremea lui Ceaușescu. «Vom merge și vom face holdinguri în tot Bacăul, pentru că aici este petrolul, sub picioarele noastre»”, ne-a spus atunci, iar acum îl căutăm și prin canale, dar nu-l mai găsim pentru că au vîndut pînă și petrolul care alcătuia zestrea instalației (cantitate de petrol care asigură conservarea instalațiilor pe timp de iarnă, n.r.), așa cum nu s-a întîmplat niciodată de cînd e rafinăria”, a spus Mihai Avădănii.

Campanie electorală cu pistolul la brîu

Oamenii și-au amintit și cum a decurs campania electorală din 2000, cînd în turul doi la prezidențiale ajunseseră Iliescu și Vadim, iar oamenii partidului intraseră în panică. „A venit Iacobov aici, ne-au scos pe toți în curte și l-am așteptat în frig, iar el a venit după cîteva ore. Într-o mînă avea un ziar mototolit, iar cu cealaltă tot își dădea la o parte haina, să i se vadă pistolul la brîu. Ne-a spus că dacă cîștigă Vadim alegerile, a doua zi va fi bombardată rafinăria, iar oamenii s-au luat cu mîinile de cap și l-au votat fuguța pe Iliescu. Mulți dintre noi își mai aminteau ce-au însemnat bombardamentele, așa că nu li s-a părut de glumă. Ne-au dus și la Alba Iulia, pe gratis, cu mîncare și băutură în fiecare autocar și ne-au dat cîte o primă cît valoarea unui salariu”, au povestit Vasile Iacob și Mihai Avădanii campania electorală pe care a făcut-o Iacobov la rafinăria pe care o patrona. Amintirile stîrnite de cei doi bărbați le-au deschis și altora pofta de destăinuiri și ne-au spus că la închiderea rafinăriei toți șefii au primit salarii de consolare. „Să nu cumva să apuce să se plîngă pe undeva. Sumele au ajuns și la cîte 800 de milioane de lei de căciulă, în funcție de cît de mult știa fiecare. Au fost pînă și șoferi de-ai lor care știau prea multe și au primit salarii de astea, de consolare”, a spus și Vasile Stîrparu. „Pînă în primăvara trecută au venit zeci de mii de tone de benzină și motorină de la Rafo, sub denumirea de componenți, chipurile să o îmbunătățim noi. Pe dracu! Cu ce să facem asta, dacă nu aveam instalații? Cum ajungeau vagoanele, tot așa plecau, la beneficiari știuți numai de domnișoara Petroiu, directoarea de marketing. Înainte de Iacobov, cînd era regulă peste tot, nu exista să plece un vagon din gară fără să aibă etichetă cu beneficiarul, ca să știe și proștii de prin alte gări unde să le dirijeze. Cum a venit Iacobov, toată marfa se livra unde știa directoarea asta. Așa s-au cîștigat bani buni, pentru că aici era zonă defavorizată și nu se plăteau taxe de nici un fel. Aici ar trebui să vină PNA-ul, nu să umble după găinari prin țară”, a spus și Stoleru Iacob, fost șef de tură la rampa de încărcare descărcare a Rafinăriei Dărmănești.

Liderii de sindicat au fost amenințați de Angheluță și SRI

De cînd s-au pornit disponibilizările la Rafinăria Dărmănești, liderii de sindicat mai mari sau mai mici au tot fost amenințați, mai mult sau mai puțin voalat, că nu-i bine să incite lumea la proteste. „Pe unii i-au cumpărat, așa cum s-a întîmplat cu Marian de la Rafo și Podeanu de la noi, că ăsta acum umblă cu mașină nouă, la alții le-au spus să aibă grijă de copii cînd trec strada. Iar oamenii, de frică, și-au ținut gura”, ne-au spus oamenii, împingîndu-l în față pe unul dintre liderii de sindicat amenințați de conducerea rafinăriei. „Înainte de disponibilizare, prin august am avut o discuție cu Octavian Angheluță (fost director adjunct la Rafinăria Dărmănești, n.r.), care mi-a spus să avem grijă cum ne purtăm, că ne-ar putea lua foc casele dacă aprindem spiritele oamenilor. Sau că cine știe ce s-ar mai putea întîmpla”, ne-a declarat și Iulian Paloș. „Angheluță ăsta, cînd a venit la noi de la Mina Comănești, avea un balon jegos și dădea „bună ziua” și la gîște. Acum schimbă mașinile ca pe chiloți, a dus și rafinăria de rîpă și amenință oamenii că le dă foc la case”, a mai precizat Iacob. Un alt lider de sindicat asupra căuia s-au făcut presiuni este și Constatin Ardeleanu. El susține că, de săptămîna trecută, un subcomisar de la SRI, care răspunde de zona Trotușului, a venit și i-a dat „sfaturi utile”. Acestea făceau referire mai ales la posibilile proteste de stradă pe care le-ar fi făcut oamenii. „A venit cu legitimația la mine și mi-a spus să conving oamenii să nu iasă în stradă, pentru că nu au motive. Apoi a tot încercat să mă tragă de limbă despre diverse persoane, iar eu i-am spus să citească ziarele, pentru că vuiesc de luni de zile cu exact genul de informații pe care voia să le alfe el de la mine”, ne-a spus și Constatin Ardeleanu.

În final, oamenii au decis să facă o contestație colectivă în privința concedierilor pe care să o depună la Tribunal, iar liderii de sindicat vor încerca să obțină autorizații pentru pichetarea sediului partidului de guvernămînt și a prefecturii. De asemenea, ei au mai cerut ca măcar în ultima clipă, Ion Marian, liuderul de sindicat de la Rafo, cel despre care spun că i-a trădat, să aibă curaj și să vină în fața oamenilor cu cineva din conducerea Rafo, să le explice foștilor salariați de la Rafinăria Dărmănești de ce au fost concediați fără dreptul de a primi salarii compensatorii. (Mirela ROMANEȚ)