• muncitorii mutați de la Rafinăria Dărmănești la Rafo, iar care acum sînt dați afară au protestat în fața rafinăriei oneștene • ei acuză conducerea Rafo că i-a păcălit ca să nu le dea salarii compensatorii, ia pe liderul de sindicat că le-a ascuns adevărul • oamenii vor cu orice preț ca Iacobov să-i scoată din mocirla în care i-a băgat
Corneliu Iacobov a afirmat, în vara anului trecut, că din cei peste 700 de salariați cîți număra Rafinăria Dărmănești, 360 au fost transferați la Rafo Onești. Motivul: întreprinderea dărmăneșteană era deja închisă, căci nu mai avea materie primă pentru prelucrare. Transferul celor 360 de salariați s-a făcut doar în acte, fiindcă, în realitate, ei lucrau tot la Rafinăria Dărmănești, la secția de cocsare, care a fost preluată de Rafo Onești ca punct de lucru. La sfîrșitul lunii ianuarie, 319 oameni din cei 360 care au fost transferați cu cărțile de muncă la Rafo au fost disponibilizați. Oamenii au primit acasă plicuri în care erau înștiințați că, de la 1 martie 2004, sînt dați afară cu respectarea Contractului colectiv de muncă de la Rafo Onești. Acesta prevede, printre altele, că angajații de la punctele de lucru nerentabile nu pot primi salarii compensatorii. Secția de cocsare de la Rafinăria Dărmănești a fost considerată un punct de lucru nerentabil. Oamenii, care se considerau mai norocoși decît colegii lor rămași la Rafinăria Drămănești, au constatat că, de fapt, au mult mai puțin decît aceștia. Cu doar o două zile înainte de expirarea preavizului dat de Rafo Onești, rafinării de la Dărmănești și-au mutat protestele la Rafo.
Aproximativ 150 de oameni, jumătate dintre angajații transferați de Iacobov de la Rafinăria Dărmănești la Rafo, au protestat ieri în fața societății oneștene. Ei au acuzat sindicatul și conducerea Rafo că au complotat ca prevederile Contractului colectiv de muncă (CCM) pe anul 2004 să-i dezavantajeze. „Cînd am fost transferați aici, ne-am înscris în sindicatul de la Rafo, cu gîndul că ne va apăra interesele. Ne-au apărat pe dracu’. S-a negociat contractul colectiv de muncă pe anul 2004 fără ca din partea celor care proveneau de la Rafinăria Dărmănești să fie măcar un singur reprezentant. Și, așa, s-a ajuns la punctul acela 15, prin care se spune că salariaților de la punctele de lucru nerentabile nu li se vor asigura plățile compensatorii. Sigur că dacă n-am participat la negocieri nici n-am avut de unde să știm despre prevederea asta și abia acum am descoperit că nu ni se cuvin salarii comepnsatorii”, ne-au spus oamenii adunați ciucure în jurul liderului de sindicat de la Rafo, Ion Marian, care a ieșit să stea de vorbă cu foștii lui colegi de muncă adunați în fața porților. „I-am dat în judecată pe cei de la Rafo. Sînt 120 de dosare în instanță și vineri avem primul termen. Pînă atunci, vrem un rezultat, că, altfel, nu plecăm de aici”, au spus oamenii.
Ei au mai arătat că nu este drept să se facă discriminări între salariați. „Sîntem 500 de oameni disponibilizați, iar printre ei sînt și de la Rafo. De ce ei primesc salarii compensatorii, iar noi, cei care am fost transferați aici de la Dărmănești, nu le primim?”, au întrebat foștii salariați.
„Liderul de sindicat nu a protejat interesele muncitorilor”
„Să vedem protocolul din decembrie 2003 prin care ați hotărît să ne dați afară. De ce nu ne-ați anunțat despre treaba asta cu 60 de zile înainte, așa cum spune legea?! Nici n-ați avut curajul să veniți să ne spuneți în față lucrurile astea, ne-ați trimis deciziile prin poștă”, s-au plîns oamenii furioși. „De ce sînt disponibilizați toți cei care au fost transferați de la Rafinăria Dărmănești? De ce nu ați ținut cont de cei care mai au cîte doi – trei ani pînă la pensie? Sau de faptul că printre cei care au venit de la Dărmănești sînt ambii soți disponibilizați? Știți că printre noi sînt oameni care au luat împrumuturi pe carduri, nu au cum să le achite, și acum nu pot merge nici în șomaj? Sau că au împrumuturi în bancă și le sînt luate locuințele pentru că nu au cu ce să-și achite ratele?”, au venit întrebările acuzatoare din toate părțile.
„Ce mai inventează acum PSD ca să cîștige alegerile? Că anul trecut ne-a dus ca pe oi la Alba Iulia, în excursie, ca să-l votăm pe Iliescu”, au mai spus oamenii. Ion Marian, liderul sindicatului Rafinorul, le-a explicat foștilor lui colegi de muncă că acuzele ar trebui îndreptate către conducerea Rafinăriei Dărmănești, care a administrat dezastruos întreprinderea și care acum a ajuns să fie lichidată prin decizie judecătorească. „Nu a existat nici un complot cu conducerea Rafo, pentru că la vremea cînd s-a încheiat protocolul s-a stabilit doar numărul de 550 de salariați care urmează să fie disponibilizați, nu și locurile de muncă de unde provin ei. Cred că trebuie strîns un pic șurubul în privința lichidatorului și a directorilor de la Rafinăria Dărmănești”, a spus Marian. Afirmația acestuia i-a stîrnit și mai mult pe oameni, care au spus că, de cînd a intrat în lichidare societatea, nu-i mai vede nimeni pe acolo. „Nici lichidatorul n-a călcat pe acolo, iar foștii directori s-au văzut cu sacii în căruță și ne sfidează acum, plimbîndu-se cu mașini bengoase prin Dărmănești. Ba, după ce s-a scris în ziar că Angheluță a luat cele două locomotive, am auzit noaptea pe la ora patru cum le-au adus în întreprindere. Nu-mi venea să cred. Somnoros cum eram, am crezut c-a pornit din nou rafinăria”, a strigat unul dintre salariați.
Directorul Rafo: „Nu am organizat eu negocierile”
În ceea ce-l privește pe Paul Ivașcu, directorl general al Rafo Onești, acesta declară că nu poate fi acuzat de salariații care au fost transferați de la Rafinăria Dărmănești, deoarece el a participat la negocierea Contractul Colectiv de Muncă (CCM) în calitate de invitat, nu de organizator. „Conducerea Rafo a fost invitată de sindicat să înceapă negocierile pentru CCM. Am nominalizat o echipă care s-a ocupat de treaba asta, dar cei care s-au ocupat de organizarea negocierilor au fost cei de la sindicat. Pe mine, ca manager al acestei unități, nu m-a interesat în nici un caz de la ce loc de muncă anume provin reprezentanții salariaților cu care s-au purtat negocierile. În plus, prevederea aceea de care fac ei atîta caz, potrivit căreia salariații care provin de la punctele de lucru nerentabile nu primesc salarii compensatorii, exista și în vechiul contract colectiv de muncă, nu a fost impusă acum în nici un caz”, ne-a declarat Paul Ivașcu. El susține că a preluat frîiele la Rafo Onești a făcut un plan de rentabilizare a societății potrivit căruia nu are nevoie decît de 2.600 de salariați, ori la Rafo erau 3.200 de angajați.
„Am purtat negocieri pe tema asta și trebuiau făcute reduceri cu cheltuielile de personal de 260 de miliarde de lei. Am avut două alternative: ori scădem salariile tuturor cu 25 la sută și nu dăm pe nimeni afară, ori disponibilizăm oameni. Bineînțeles că salariații din Rafo nu au acceptat cu nici un chip să le fie micșorate salariile, așa că s-a negociat numărul celor care trebuiau dați afară. Cu greu s-a ajuns și la cifra asta de 550, pentru că administrația societății a venit cu o cifră mult mai mare de disponibilizări”, a precizat Ion Marian. În privința discriminărilor de care sînt acuzați cei de la Rafo, Paul Ivașcu spune că nu face decît să aplice legea. „Punctul de lucru de la Rafinăria Dărmănești era nerentabil. De aceea nu primesc oamenii salarii compensatorii, nu pentru că n-ar proveni din rîndul vechilor salariați ai Rafo. Asta nu înseamnă că toți cei care sînt disponibilizați din rîndul angajaților de la Rafo vor primi salarii compensatorii. Printre ei sînt și oameni care au mai beneficat o dată de salarii compensatorii și, potrivit legii, nu le vor mai primi și a doua oară”, a încheiat Ivașcu.
Se va întîlni Corneliu Iacobov cu angajații?
Disperați, oamenii au format o delegație de cinci reprezentanți, pe care a madatat-o să meargă la o întîlnire cu Corneliu Iacobov. Ei i-au trimis acestuia o scrisoare în care i-au solicitat o întrevedere pînă joi, 1 aprilie, cînd urmează să se decidă soarta lor. „Timpul a demonstrat că prin implicarea conducătorilor numiți de dumneavoastră că rafinăria înregistrează pierderi constante, fără ca nimeni să vă sesizeze adevărul”, au spus foștii salariați ai lui Iacobov în scrisoarea pe care i-au adresat-o. Oamenii nu s-au sfiit să-i amintească de toate promisiunile făcute în vara lui 2003, cînd le-a propus „redistribuirea forței de muncă de la Rafinăria Dărmănești către diverse obiective din structura pe care o administrați, perioadă în care urma să fie rezolvată activarea societății noastre sau implementarea definitivă a salariaților pe structura altor societăți. În toată perioada, am crezut fără rezerve în promisiunile și în bunele dumneavoastră intenții, dar la finele anului 2003 au apărut efectele totale ale opririi societății și la nivelul salariaților. Astăzi, în luna martie 2004, am ajuns cu toții pe drumuri fără ca nimeni să ne spună ce se va întîmpla cu noi”, au scris foștii salariați. Ei arată că au rămas pe drumuri tineri care nu mai au nici o perspectivă, dar în aceeași măsură sînt și salariați cu vîrste cuprinse între 48 și 55 de ani, care nici nu se pot pensiona, dar nici nu se mai pot angaja în alte părți. Ei i-au cerut fostului lor patron o întrevedere cu delegații aleși, alături de care să găsească soluții cu privire la păstrarea locurilor de muncă ale angajaților de la Rafinăria Dărmănești sau găsirea unor alternative. Dacă nici una dintre propunerile sus menționate nu ar fi acceptată de Corneliu Iacobov, oamenii i-au cerut să accepte plata salariilor compensatorii. Totul depinde acum de acceptul, sau nu al lui Iacobov de a se întîlni cu foștii salariați. Dacă nu va sta la discuții cu oamenii, aceștia sînt deciși să vină să stea cu corturile în fața Rafo, pînă li se va rezolva situația. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns