La Spitalul Județean se poartă politica struțului
• în fața interpelărilor venite din partea presei, cadrele medicale se eschivează • medicii susțin că nu pot da informații despre cazurile medicale decît cu acordul directorului • acesta spune însă că medicii curanți au tot dreptul să informeze presa, dacă pacientul este de acord
Obținerea de informații din Spitalul Județean a devenit un lucru la fel de greu precum munca lui Sisif. Pentru cea mai banală informație, un jurnalist este trimis de la Ana la Caiafa, din cauza lipsei de comunicare din interiorul instituției medicale. O zi normală de teren din viața unui jurnalist începe cu goana prin spital după subiecte mai mult sau mai puțin senzaționale. Prima oprire, evident, Urgențele. Aici, dacă ai noroc, ești primit cu bine și ți se spune dacă au fost „cazuri de semnalat la ziar” sau nu. Dar, de cele mai multe ori se dă impasibil din umeri și se răspunde din colțul gurii „nu s-a întîmplat nimic”. Atunci totul e clar, pe secții sigur vei găsi ceva. Căutările de subiecte pentru informarea opiniei publice încep cu Ortopedia. „Ne pare rău, dar nu vă mai putem spune nimic. Ordin de sus. Vorbiți cu medicul șef dacă vreți să aflați ceva”, spune o asistentă. Medicul șef însă este ocupat pînă peste cap cu controlul de la Direcția de Sănătate Publică, așa că nu are timp de presă. Ziaristul perseverează și mai urcă un etaj din spital. La Neurochirugie află că pentru informații trebuie acordul scris al directorului Leonard Roșu. Același lucru este cerut și la secția de Diabet. Cu alte cuvinte, ziaristul trebuie să fugă din spital în pavilionul administrativ, situat la o distanță considerabilă, cu speranța că îl va găsi pe director pentru a-i da două vorbe scrise pentru medicii șefi de secție.
După o goană prin spital în care răspunsurile sînt invariabil aceleași, jurnalistul pleacă al Administrație să își spună oful pentru o problemă ce poate fi rezolvată foarte ușor.
Lipsa de comunicare din Spitalul Județean este cauzată de inexistența unui departament specializat de relații cu presa. De fapt, unitatea nu are nici măcar un serviciu de relații publice, pentru pacienți sau aparținători. Și aceștia sînt nevoiți să fugă din secție în secție și la secretariat, pentru a obține o minimă informație.
Conducerea spitalului a încercat să rezolve situația prin desemnarea Nataliei Jicmon, asistenta șefă a spitalului, în funcția de purtător de cuvînt. Ea face volunatariat și încearcă, în puținul răgaz, să dea relații presei, în afara muncii ei curente. Ceea ce poate face este să sune prin secții și să întrebe dacă e ceva pentru ziariști, pentru că nici o secție nu centralizează raportul de gardă.
Zilele trecute, la raportul medicilor în fața conducerii s-a semnalat și acest aspect. Conducerea spitalului spune că ea nu a restricționat în nici un fel accesul presei, ceea ce face curioasă bariera de comunicare, existentă, totuși. Medicul Leronard Roșu, directorul spitalului, și-a exprimat punctul de vedere prin intermediari. Același punct de vedere, pozitiv față de presă de altfel, pe care l-a avut și la întîlnirile directe. „Conducerea spitalului i-a informat pe medicii curanți să dea date despre cazul respectiv, în condițiile în care pacientul este de acord. Medicul poate da cele mai exacte date despre bolnav și nicidecum nu s-a interzis acestora să comunice cu presa”, a venit răspunsul directorului.
În fața neînțelegerii dintre cadrele medicale și conducerea spitalului, jurnalistul nu poate face nimic. Problema comunicativă este de natură internă și ea ar trebui rezolvată în bucătăria proprie. Iar medicii ar trebui să știe că un jurnalist nu caută numai senzaționalul, ci și sfaturi medicale pentru cititori. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns