• contribuabilii se pot feri să dea ochii cu inspectorii fiscali, dacă își angajează un reprezentant
Persoanele care doresc să trateze cu indiferență fiscul se pot folosi de un soi de „negociator”, care îi poate reprezenta interesele. Maricel Radu, purtător de cuvînt al Direcției Generale a Finanțelor Publice, informează că, mai nou, Codul de procedura fiscală prevede în mod expres posibilitatea contribuabilului să fie reprezentat printr-un împuternicit în raporturile cu Fiscul. Ca urmare, contribuabilul nu este obligat să-și îndeplinească personal obligațiile și să-și exercite drepturile. Acesta poate apela la alte persoane care să-l reprezinte, un imputernicit. Articolul 16 al Codului de procedura fiscală nu are în vedere reprezentarea legală ce intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu sau reprezentarea legală a persoanelor juridice.
Desemnarea, împuternicitului i se poate face pe baza unui contract de mandat cu reprezentare, împuternicire avocațială, procură sau alte forme de împuternicire, întocmite potrivit legii. Conținutul și limitele reprezentării sînt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. În situația în care contribuabilii sînt reprezentați, în relațiile cu organele fiscale, prin avocat, forma și conținutul împuternicirii sînt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Totodată, împuternicitului îi revine obligația de a înregistra la administrația finanțelor actul de împuternicire, în formă autentică și în condițiile prevăzute de lege.
Contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România și cărora le revin obligații declarative sînt obligați să-și desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească obligațiile acestuia față de organul fiscal.
În cazul în care împuternicirea se revocă, efectele față de organul fiscal se produc din momentul înregistrării actului de revocare a împuternicirii la registratura administrației finanțelor. Actul de revocare a împuternicirii trebuie să îndeplinească aceleași condiții de formă ca și actul de împuternicire.
Desemnarea unui împuternicit care să-l reprezinte în relațiile cu administrația fiscală nu înlătură posibilitatea contribuabilului ca, personal, să-și îndeplinească obligațiile fiscale și să-și exercite drepturile prevăzute de legea fiscală și care fac obiectul actului de împuternicire. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns