REPORTER ÎN PIAȚĂ Velenciuc din Hălmăcioaia

Pe domnul Constantin Velenciuc, din Hălmăcioaia, comuna Racova, l-am cunoscut cu o zi înaintea Sfinților Constantin și Elena. Deși „bat” zilnic Piața cea mare a urbei noastre, nu l-am luat în seamă, ca să zic așa, decît atunci cînd, fiind cu un mai vechi amic de-al meu, domnul Mircea Hanganu, fost contabil șef la o importantă unitate economică din Parincea, acesta m-a oprit în dreptul unui bărbat nu prea înalt, dar solid ca o tulpină de fag, cu părul nițel nins, nebărbierit, care aici, în hala de lactate, vindea lapte. Nu, nu era unul din cei care vin la piață cu două-trei-patru bidoane de doi litri, ci, din numărul mare de canistre metalice, am constatat, imediat, că cel cu care făceam cunoștință era agricultor, nu glumă! Sute de litri de lapte, zilnic, aduce la Bacău domnul Velenciuc. Om de la țară, întreprinzător, curajos și harnic, omul acesta care, în aprilie, împlinea 62 de ani, s-a apucat, imediat după 1989, de creșterea animalelor. Cum lucrase la magazinul din sat și avea ceva bani, a început – cu ce credeți? – cu 200 de… capre! Asta, prin 1991. Dar n-a rămas prea multă vreme în acest „domeniu”, ci s-a reprofilat pe…oi. A vîndut, deci, caprele, și a cumpărat 300 de oi. Muncă multă, bani puțini. „Nevastă-mea, după un timp, a început să mă bată la cap, bărbate, stai tot timpul prin păduri și paști oile pe unde apuci, de-acum nu mai ești prea tînăr, vinde-le și să cumpărăm vaci, așa îmi zicea cînd ajungeam acasă, și în cele din urmă le-am vîndut. Deși, să vă spun drept, mă îndrăgostisem de munca asta. Am oftat și le-am vîndut. Ce să vă mai spun, acum am 30 de vaci, vedeți, vin zilnic la Bacău, de fapt, nevastă-mea vine mai mult, muncă multă, sculat dimineața la 3 și culcat, noaptea, după 22, ăsta-i programul vieții mele acum, dar e altceva și, în cele din urmă, m-am îndrăgostit și de munca asta, deși nu-mi era străină, doar sînt om de la țară și, dacă trăiești la țară și nu crești o vacă sau un porc, nu ești gospodar…” Cam asta mi-a zis domnul Constantin Velenciuc, din satul Hălmăcioaia, comuna Racova, bărbat care a pășit în 63 de ani, dar care-i zdravăn ca un arbore la tinerețe! Și m-a mai întrebat dacă am fost pe la el prin sat și, cînd i-am zis că am fost nu o dată, m-a invitat să mai merg, dar la o cană de lapte dulce… (Eugen VERMAN)