• ambele revendică sumele în contul unor datorii acumulate din contravaloarea unor produse petroliere achiziționate în cursul anilor 2002-2003 • în vreme ce datoria pretinsă de Rafinăria Dărmănești de la Rafo este de 454 de miliarde de lei, cea pe care o cere Rafo de la Rafinăria Dărmănești este de 487 de miliarde de lei • în primă instanță, judecătorii au aprobat plîngerea reprezentantului Rafinăriei Dărmănești și a somat Rafo la plata datoriei
Rafo Onești a fost somată la plata a aproape 500 de miliarde de lei către surata sa, Rafinăria Dărmănești. Decizia a fost adoptată de judecătorii băcăuani la sfîrșitul lunii aprilie, la plîngerea înaintată de lichidatorul Rafinăriei Dărmănești, avocatul Alexandru Tabarcea. Acesta arăta că Rafo este datoare la Rafinăria Dărmănești cu peste 450 de miliarde de lei, sumă acumulată din neplata unor produse petroliere achiziționate de rafinăria oneșteană de la surata sa din Dărmănești. Alexandru Tabarcea a atașat la plîngerea sa două astfel de contracte, unul din 2002 și altul din 2003, pe baza cărora Rafo cumpăra lunar de la rafinăria dărmăneșteană 15.000 de tone de motorină TLF. Pe 19 februarie 2004, Paul Ivașcu, directorul general al Rafo, a cerut îngăduință de la Tabarcea pentru plata acestei sume, întrucît nu s-a putut „achita de obligația de plată față de Rafinăria Dărmănești din motive obiective, legate de situația economică generală, blocajele financiare și conjunctura economico-socială internă și internațională. Pe considerentele de mai sus, apelînd la înțelegerea și bunăvoința dumneavoastră vă rugăm să propuneți o modalitate de stingere a obligațiilor născute din relațiile comerciale dintre Rafo și Rafinăria Dărmănești”. Tonul s-a schimbat însă treptat, pe măsură ce pretențiile erau tot mai insistente, iar cînd s-a ajuns în instanță, conducerea Rafo nu numai că a negat vehement că a recunoscut vreodată că are această datorie, dar spune că rafinăria dărmăneșteană îi este la rîndul ei datoare cu aproape 500 de miliarde de lei și că cel mai simplu ar fi să se compenseze datoriile. Instanța de la Tribunalul Bacău a așteptat însă preț de cîteva termene ca Rafo să-și precizeze într-un fel sau altul poziția. Și cum din cele două termene la care Rafo s-a prezentat la unul a cerut amînare pentru numirea unui apărător, judecătorii au decis într-un final să accepte plîngerea înaintată de lichidatorul Tabarcea. „Admite cererea și somează Rafo la plata a 454 de miliarde de lei în 30 de zile”, se spune în decizia judecătorilor de pe 29 aprilie.
Rafo a cerut anularea somației de plată
Pusă în fața acestei decizii, conducerea Rafo a intentat, la rîndul ei, o cerere în anulare a acestei decizii judecătorești. În opinia Rafo, cel puțin patru sînt motivele pentru care magistrații ar trebui să anuleze somația de plată. Primul ar fi acela că rafinăria oneșteană nu a „fost înștiințată procedural” despre cererea Rafinăriei Dărmănești și nici despre actele depuse la dosar de reclamantă. Cel de-al doilea motiv ține tot de procedură și invocă faptul că facturile și contractele de vînzare-cumpărare a motorinei depuse lichidatorul Tabarcea în susținerea cererii sale de somație nu au fost comunicate la Rafo. „Motivul că acestea s-ar afla și în evidențele noastre contabile pot fi catalogate drept hilare”, au arătat reprezentanții Rafo în cererea de anulare. Cel de-al treilea motiv invocă nerespectarea dreptului elementar la apărare, conducerea Rafo acuzîndu-i pe judecătorii de la prima instanță că nu a acordat termen pentru angajarea unui apărător. Și, în fine, ultimul motiv pentru care judecătorii ar trebui să anuleze somația de plată ar fi acela că Rafinăria Dărmănești nu și-a timbrat cu taxa aferentă, cererea de somație. Această cerere de anulare a somației de plată a lui Rafo va fi analizată de judecători în cursul săptămînii viitoare. Cele aproape 500 de miliarde de lei au fost aduse în discuție de multă vreme de către administratorul rafinăriei Dărmănești pe vremea cînd era înghesuit de salariații care nu-și primiseră drepturile și care protestau de cîteva zile în fața întreprinderii. Avocatul Alexandru Tabarcea, pe vremea aceea administrator judiciar al rafinăriei dărmăneștene, spunea că salariații întreprinderii și-ar putea primi nu numai salariile restante ci și salariile compensatorii care li se cuveneau după disponibilizare, dacă Rafo și-ar achita o datorie de peste 450 de miliarde de lei provenită din achiziția de motorină de la Rafinăria Dărmănești. Numai că Rafo nu a vrut cu nici un chip să achite atîta amar de bani pe motiv că, la rîndul ei Rafinăria Dărmănești îi este datoare cu o sumă chiar mai mare cu cîteva zeci de miliarde de lei. Așa că Tabarcea, devenit ntre timp lichidator al Rafinăriei Dărmănești a făcut plîngere în instanță și a cerut judecătorilor să someze Rafo la achitatea datoriei și, după aceea să se înscrie cu creanța la masa credală. Lucru greu de acceptat de conducerea Rafo care ar fi trebuit să aștepte ca să culeagâă ceva firmituri după ce lichidatorul ar vînde rafinăria și ar achita datoriile creditorilor privilegiați. Cum Tabarcea a anunțat încă de la sfîrșitul anului trecut că din vînzarea activelor nu se va putea recupera mai mult de 19 la sută din valoarea datoriilor pe care le are de plătit Rafinăria Dărmănești este ușor de înțeles poziția conducerii Rafo. Situația s-a complicat și mai mult între timp, întrucît Rafo, este ea însăși în plin proces de reorganizare judiciară, și prin urmare are statut special în privința unor proceduri financiare. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns