REPORTER ÎN PIAȚĂ Borcănelul cu fragi

Fetița spune că-i în clasa întîi și că-i din Sohodol. E tare mică, neagră și slăbuță! Satul în care e ea se află în comuna Horgești. Un sat de oameni sărmani. Nu cu prea mulți ani în urmă, cînd eram în „activitate”, mă aflam la Primăria din Horgești cînd peste satul acela de oameni nevoiași s-a abătut o tornadă și a distrus multe case. E drept, casele din sat sînt destul de bicisnice și, cum spune proverbul, la omul sărac nici boii nu trag!… Atunci m-am dus – eram cu șoferul Neculai Rusu, un bărbat deosebit, meseriaș pe cinste – prin ploaie și grindină și vînt la Sohodol și am fost de față la acel „fapt de presă” care m-a întristat mult, dincolo de o anume, meschină, satisfacție profesională. Am văzut oameni plîngînd, aflați în inima deznădejdii, familii care, în cîteva minute, au rămas pe drumuri. De atunci au trecut ceva ani, fetița aceasta, care-mi cere 10.000 pe borcănelul cu fragi, nu cred că era născută, sau, dacă era venită pe lume, era foarte mică. De fapt, nici nu știe ceea ce a fost atunci! A auzit ceva de la părinții ei.

Și iat-o în piața Bacăului, venită, deci, cu fragii culeși de părinții ei cu o zi înainte. Copil de șapte ani lăsat singur la masa de vînzare, mama fiind plecată la o rudă din Cornișa. Și-mi mai spune că-s șapte frați acasă la ea și că dimineață a mîncat „mămăligă cu lapte fiert”. „Noi așa mîncăm în fiecare dimineață. Avem o vacă mare, roșie cu pete mari, albe, fără un corn, că celălalt l-a rupt cînd a fost Vasilică cu ea la păscut, a căzut într-o rîpă și și-a rupt cornul, am plîns toți atunci. Am crezut că o să moară, dar Dumnezeu s-a îndurat de noi”, așa-mi zice copilul acesta care gîndește ca un matur.

Alături, la aceeași masă de piață, e o bătrînă pe care o întreb dacă fetița îi e nepoată. Nu, nu știe ce-i cu ea! Aici, în piață, oamenii care vin să vîndă sînt preocupați numai de interesele lor și mai puțin de ale celor din jur. Doar dacă apar conflicte! Dar, în situația de față, nu e cazul. Copila abia se vede de după tarabă, în timp ce bătrîna e o femeie zdravănă, care roșește de invidie cînd vede că fasolele ei nu se vînd, în vreme ce borcănelele cu fragi sînt date destul de repede. „Îs trufandale…, de asta merg așa bine…, în timp ce fasolele mele, din toamna trecută, îs cum sînt eu față de fata asta…”, observă, „obiectiv”, bătrîna… (Eugen VERMAN)