Probabil unii își amintesc că unul din personajele din „Alice în țara minunilor” era într-o continuă grabă și se plîngea că nu are timp. O chestie englezească care, evident, nu poate prinde rădăcini decît la o nație obișnuită cu punctualitatea, și mai puțin la un popor obișnuit cu „sfertul academic” și întîrzieri grosolane pe motiv că „se lucrează cu veșnicia”. Cu toate acestea, între dascălii băcăuani există unii cărora nu le place să întîrzie. De aceea, pentru orice eventualitate, au ceasul dat cu minute bune înainte. Unul dintre ei este profesoara Doina Cmeciu, decanul Facultății de Litere de la Universitatea Bacău, al cărei ceas arată ora exactă cu zece minunte avans. „Este o chestie englezească. E dorința de a fi punctual, de a nu-i priva de timp pe alți”, ne-a explicat ea.
Se pare că temperamentul acestui profesor nu ține doar de afinitățile cu Marea Britanie, ci și de originea bucovineană împletită cu rădăcini bine înfipte și-n Ardeal. Profesorul universitar Doina Cmeciu și-a făcut un adevărat crez din a fi prezent la locul stabilit la ora stabilită. Pentru că a fi punctual reprezintă, în opinia ei, ceva mai mult decît prezență la fix și respect față de celălalt. „A fi punctual e o chestiune de frumusețe în relație cu alții. Consider că nu e frumos să mă las așteptată”, a declarat ea. Dacă studenții din anul I mai sînt surprinși să-și vadă profesorul la oră fixă în sala de curs, cei din anii terminali privesc totul cu ochi normali. „Lumea s-a obișnuit ca fiind ceva natural. Dacă un student întîrzie, își cere scuze, pentru că eu, cînd întîrziam, nu numai la întîlnirea cu studenții, mă simțeam prost și îmi ceream scuze. Pentru că întîrzierea însemna că am irosit timpul celuilalt. N-a fost nimic forțat. Personal, sînt convinsă că dacă te impui prin eleganță, civilizezi lumea”, a mai zis decanul de la Litere. Cît privește studenții care învață la Facultatea de Litere, prof. univ. dr. Doina Cmeciu este mulțumită că „au învățat să se respecte pe ei înșiși”, prin aceea că au început să înțeleagă valoarea timpului. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns