SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Prooroc Mihea

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Maximilian Kolbe

Duminică, 15 august

Sinaxar ortodox și romano-catolic: Cinstita mutare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Din învățăturile înțeleptului împărat Solomon: „Fiul meu să nu te

asemeni oamenilor răi, nici să nu dorești a fi ca dînșii. Pentru că

minciuni cugetă inima lor și buzele lor grăiesc lucruri năpraznice. Cu

înțelepciune se ridică o casă și cu chibzuială se întărește. Și cu

știință se umplu cămările ei, de toată avuția, cinstită și bună. Mai bun

este un înțelept, decît un voinic, și omul priceput, decît unul plin de

putere. Cu dibăcie se face războiul, iar biruința se dobîndește cu

mulți sfătuitori. Înțelepciunea și gîndul bun stau la poarta înțelepților

și înțeleptul nu se abate de la legea lui Dumnezeu, ci se sfătuiește

în adunări. Cei neîncercați se întîlnesc cu moartea și cel fără de

minte moare în păcate. Să nu te scumpești a-i izbăvi pe cei duși la

moarte și a-i răscumpăra. Iar, de vei zice: «Nu-l știu pe acesta», să

știi că Domnul știe inimile tuturor. Și cel ce a dat suflare tuturor,

Acela știe toate și va răsplăti fiecăruia, după faptele lui.

Fiul meu, înțelepciunea este dulce ca mierea, dacă o vei afla, va fi

bună moartea ta și nădejdea nu te va părăsi. Dacă cel drept cade de șapte ori și tot se scoală, cei fără de lege se poticnesc în

nenorocire.”

Din învățăturile Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Să cunoasteți, tulburările lumii acesteia și deșertăciunea vieții omenești. Se tulbură omul și sfîrșitul lui vine degrabă. Se tulbură, înălțîndu-se pe sine și totuși rămîne necunoscut. Ca un nor se risipește, ca iarba se usucă și ca o scînteie se stinge. Se tulbură, căutînd a aduna bogăție și se duce, neluînd nimic cu sine. Ale lui sînt numai păcatele, iar bogăția rămîne altora. A lui este durerea, iar hrana a altora. A lui întristarea și răpirea, iar dulceața și sațiul pentru alții. Al lui blestemul și suspinele, iar altora îndestularea. Pentru el lacrimile, iar averea pentru alții. El se chinuiește în iad, iar alții, în casa lui, se hrănesc și cîntă. Cu adevărat se tulbură tot omul cel viu, puțin viețuind aici, iar, în moarte este în veci.Aici, cel viclean este gata spre nedreptate și grabnic la lacomie. Mîndria celui măreț este îndrăzneală nestatornică și cenușă vînturată și văpaie iute pieritoare și adînc de mare, ce omoară. Astăzi îingrozește, iar mîine se sfîrșește. Astăzi este în bogăție, iar mîine se duce, cu jale, în mormînt. Astăzi, se îmbracă în porfiră, iar mîine se duce mort. Cel ce acum înfricoșează, mîine e tînguit. Cel îndestulat în avere, degrabă este despărțit de ea. Cel ce pe sine nu se cunoaște, întreabă de cele înalte. Cel ce este, prin fire, muritor, prin trufie, se crede veșnic. Cîte sînt deșertăciunile vieții noastre, cîte dovezi sînt ale neputinței omenești. Și acestea toate, spunîndu-le, n-am aflat nimic mai de folos, decît numai cuvîntul acela proorocesc, care zice: „În zadar se tulbură tot omul.” Deci, acestea știindu-le, fraților, să ne îngrijim de sufletele noastre, pentru că la noi este viața și moartea și de sine răspunzători ne-a făcut pe noi Domnul.” (Constantin GHERASIM)