CONTRAPUNCT Porția de otravă

La sfîrșitul săptămînii trecute, Combinatul chimic din cel mai mare oraș al județului nostru a împrăștiat iarăși, peste oameni și case și grădini, porția periodică de otravă. Sînt ani buni de cînd se întîmplă așa ceva. Nu mai știu cu exactitate cînd, dar, înainte de a fi pus în funcțiune se discuta, destul de aprins, despre consecințele neplăcute – ca să nu le spun nefaste – ale funcționării acestui combinat în coasta Bacăului. Am participat, pe vremea aceea, la dezbaterile care au avut loc pe această temă și mi-au rămas în memorie declarațiile unor foști directori precum că filtrele montate vor feri orașul și locuitorii săi de poluare, mai mult – spunea un director căruia i-am uitat numele – combinatul ăsta va fi o adevărată binefacere, aerul orașului, prin procedeele super-tehnice de depoluare, va fi mai mult decît curat! Din păcate, imediat după punerea în funcțiune a mastodontului s-a adeverit că vorbele acelea au fost niște minciuni grosolane, niște baliverne cu iz murdar, locuitorii Bacăului avînd, de atunci, un autentic și perfid dușman al sănătății lor. În anii din urmă Sofert – căci combinatul și-a schimbat… blana – a fost amendat de nenumărate ori, unele amenzi fiind impresionabile ca „volum”, dar, cu toate trîmbițatele măsuri de stopare a poluării, periodic – cum am spus – aerul din Bacău devine irespirabil. Vineri, 13 august, cînd am ieșit din casă era să mă înăbuș. Mirosul acela – de-acum destul de cunoscut – era atît de puternic încît m-am întors, imediat, în casă. Și locuiesc în centrul orașului. Aflu, din presă, că prin zone mărginașe spre Combinat concentrația de amoniac asvîrlită în aer a fost de peste cinci ori mai mare față de valorile maxime admise! Nu m-am mirat deloc atunci cînd plecînd, totuși, spre piață, la un chioșc de ziare vînzătoarea era cu batista la nas. „Domnule, dacă ies pe ușa aceasta voi muri” – așa mi s-a plîns, disperată, femeia aceea! Pe străzi, lume multă purtînd batiste la nas sau, în cel mai bun caz, adresînd cuvinte deloc măgulitoare la adresa conducerii combinatului și administrației județului și orașului! Imagini de felul acesta s-au derulat ani de zile. Și tot de ani de zile presa înregistrează amenzile date poluatorului. De data aceasta, se spune, de peste 200 de milioane de lei…! Concetățenii noștri rămîn, însă, contrariați de aceste amenzi. Asta, pentru că sănătatea nu poate fi „plătită” în nici un fel. Căci aici e vorba de sănătate, de sănătatea publică, depășirea valorii maxime indicînd că nu-i o „infracțiune” oarecare poluarea orașului, ci un atentat la viață! În timp ce, prin Occident, fabrici de acest fel au fost închise sau modernizate încît să nu producă poluare, la noi se continuă, fără nici cea mai modestă grijă față de sănătatea publică, procedura amenzilor. E clar, asta nu-i o soluție! Problema e modernizarea, implantarea unor tehnologii care să elimine cu totul posibilitatea poluării. Altfel funcționarea pe mai departe a Combinatului înseamnă un adevărat coșmar pentru cele două sute de mii de oameni care trăiesc – sau se străduiesc să trăiască – în Bacău. (Eugen VERMAN)