EDITORIAL Parii din ochii lui Blănculescu

Florin CRĂCIUN

Tăierile masive de păduri și calamitățile abătute asupra mai multor localități i-a scos în teren pe miniștri. Înarmați cu situații,

statistici și însoțiți de comisarii Gărzii Financiare și cei de la Mediu, de la președinte pînă la miniștri bat cu piciorul în căutarea vinovaților.

Statisticile arată că anul culminant al exploatărilor forestiere a fost

1999. De ce abia acum se văd de la nivel înalt efectele și se caută

vinovați? Ministrul Ionel Blănculescu susținea ieri, la Piatra Neamț, că ce se întîmplă acum este o continuare a controalelor și a activităților din ultimii ani. Dacă au fost controale, de ce s-a ajuns ca versanți întregi să se transforme în peisaje selenare? Pentru că gaterele nu au mers în gol și banii făcuți mai mult sau mai puțin ilegal au ajuns și în buzunarele unor pantaloni de la nivel înalt. Mai sînt și senatori care au firme de prelucrare a lemnului și deputați care fac afaceri cu lemn. Dacă pînă acum despre asta se vorbea doar pe la colțuri, acum știe orice țînc de pe Valea Muntelui. Unii mai îndrăzneți au avut chiar curajul să dea nume și să-i arate cu degetul pe demnitarii care și-au construit vile și și-au rotunjit conturile în bănci de pe urma lemnului. Aproape de fiecare dată un telefon dat „de sus” îi amintea respectivei persoane că ar fi bine să se liniștească. Sau, mai nou, în zonă erau trimise echipe de control ale Gărzii și Poliției, după care un comunicat sec amintea că nu s-a constatat nici o neregulă și că toate firmele funcționează legal.

Banii și interesele personale au ecranat drumul lemnului, al arborilor care dispăreau din pădure peste noapte și al rumegușului care înfundă cursul apelor. În aceasta lumină, ministrul Blănculescu a facut ieri o descoperire. A înțeles, în sfîrșit, că în spatele afacerilor cu lemn sînt „sponsori” care plătesc oalele sparte. Adică, mai pe românește, pe lîngă clasica șpagă, au grijă să suporte din propriul buzunar amenzile și alte angarale pe care le presupune nerespectarea legii și ieșirea din clenciurile ei. În sfîrșit, s-a aflat despre cei care dau șpagă și fac și desfac legea după bunul plac. Măsurile care se impun? Mai întîi, găsirea vinovaților. Cine alții decît primarii, care nu stau de pază la depozitele de rumeguș. Metoda de constrîngere? Amenzi în cuantum maxim în fiecare lună. În plus, Parchetul General este chemat să soluționeze dosarele legate de infracțiuni silvice care zac de ani și ani în sertare. De ce abia acum, și nu din 1999, cînd pădurile s-au transformat în pășuni, iar din copacii falnici de altădată au rămas doar gropile în care erau fostele rădăcini. Cu ce erau ocupați guvernanții, sau nu venise încă vremea alegerilor?

Nu era încă timpul ca lemnul să se transforme nu numai în hîrtie, ci și în material propagandistic de campanie. Iar ministrul Blănculescu a spus că pregătește fișele politice ale adversarilor, că i-a studiat pe fiecare în parte și că așteaptă doar începutul campaniei electorale ca să atace în forță. Oare în fișele de campanie sînt și activitățile ilicite, și afacerile ilegale, și șpăgile? Rămîne de văzut care este artileria. Cert este că din multe hectare de păduri au rămas doar cifre, și în multe județe acestea sînt înspăimîntătoare. În Bacău au fost defrișate 32.605 de hectare, în Neamț -17.255 hectare, în Suceava -7.886 de hectare. Pe lîngă acestea, amenzile aplicate în decurs de un an, în valoare de 43,2 miliarde de lei, par o sumă derizorie.