• veche de peste un veac, din gara din Ghimeș au rămas doar amintirile vremurilor în care aici se întîlneau România și Imperiul Austro-Ungar
Măreție. Acesta este sentimentul care te încearcă atunci cînd vezi pentru prima dată clădirea gării din Ghimeș. Dacă te apropii însă, măreția este înlocuită repede de tristețe. Din impozanta clădire construită la sfîrșitul secolului al XIX-lea ca poartă de intrare în Imperiul Austro-Ungar au rămas doar amintirile. „Gara a devenit un fel de obiectiv turistic. Toată vara aceasta este filmată și fotografiată de toată lumea care trece pe aici. Au fost maghiari, germani, italieni, dar și sîrbi. În rest, igrasia a cuprins aproape totul, iar acoperișul stă să cadă. În acest moment mai este folosită doar o treime din clădire. Nici măcar femeie de serviciu nu mai avem”, spune parcă cu părăre de rău șeful de gară. Slujbaș la CFR, acesta ne roagă să nu-i divulgăm numele pentru a nu avea probleme cu mai marii săi, care au impus regula potrivit căreia doar birourile de presă de la Regionale au voie să facă declarații.
Povestea gării din Ghimeș începe pe 18 octombrie 1997, atunci cînd, după 23 de luni de muncă asiduă, aceasta a fost inaugurată. „În 1874, România și Imperioul Austro – Ungar au semnat un decret care avea ca scop stabilirea unei legături feroviare între Orșova și Vîrciorova, prin Predeal – Brașov, și care să fie, eventual, și o cale de legătură între Ardeal și Moldova. Ungaria avea deja construită linie de cale ferată pînă la Brețcu, ceea ce a făcut să se ia în considerare trei variante de străpungere a graniței: Valea Uzului, Valea Oituzului și ruta Miercurea Ciuc – Ciceu – Ghimeș – Palanca. Primele două au căzut, așa că toată atenția s-a îndreptat spre ultima variantă, cea prin Ghimeș”, povestește Augustin Biliboc, unul din cei care a trăit o viață întreagă pe calea ferată și care este o adevărată enciclopedie în domeniu. Lucrările efective s-au făcut însă, la începutul anilor ’90 a secolului XIX. „În 1891 au venit la Ghimeș trei reprezentanți ai părții maghiare pentru a face primele măsurători pentru construcția gării. S-a dorit o gară mare, pentru că era vorba de trafic inetrnațional, dar și de vamă. Pînă la urmă, aceasta a avut 100 de metri lungime și 13 metri lățime. Fundația a fost făcută din piatră cioplită și gresie carpatină adusă din cariera de la Tărhăuși. Puțini știu însă, că ridicarea gării a presupus dezgroparea a 177 de morți, pe locul actual al gării fiind, pe vremuri, cimitirul satului”, a continuat Augustin Biliboc. Lucrările s-au încheiat în 1896, dar inaugurarea oficială avea să se petreacă un an mai tîrziu. Ce a ieșit, a fost o gară cu adevărat impozantă, care a fost împărțită în două: partea maghiară, respectiv cea română. La parter erau birourile, dar și o sală de spectacole, la etaj au fost amplasate locuințele personalului ce deservea gara, în timp ce la subsol erau, printre altele, și celulele în care erau închiși cei care treceau granița fără voie de la stăpînire. În plus, gara era dotată cu tot ceea ce era necesar. Adică depou cu patru locomotive, castel de apă și ateliere anexe ce deserveau întreg districtul Ghimeș. Ca o curiozitate, prin 1920, fostul WC românesc a fost transformat în revizie de vagoane. Totul este însă, acum, doar amintire. Singurul lucru palpabil este igresia atotstăpînitoare, care, curios, se datorează dispariție copertinei care, pînă la începutul anilor 1970, cînd a fost electrificată linia de cale ferată, acoperea peronul gării din Ghimeș. „Gresia din care este construită fundația gării are o proprietate mai puțin obișnuită: reține apa. Acest amănunt a fost însă, prea puțin important pentru comuniști, care, în momentul în care au electrificat linia, au adăugat încă o linie, dar au renunțat la copertina ce acoperea peronul de la linia întîi. În acestă situație, ploile și ninsorile au udat din belșug clădirea gării și, în timp, igrasia și-a făcut loc peste tot”, a încheiat Augustin Biliboc.
Ne-am despărțit în fața gării din Ghimeș. În spatele nostru, aceasta părea un uriaș ce-și amintea de măreția de odinioară. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns