CONEXIUNI Tot binele spre rău!

Ștefan RADU

Mediul de afaceri băcăuan se dovedește a fi atipic. Chiar caracteristicile spațiului socio-economic nu se încadrează în regulile de manual. Despre Bacău, ne place să spunem că este „centrul economic al Moldovei”. Statisticile arată că nivelul șomajului se află sub media națională, veniturile pe cap de locuitor sînt decente, iar ceea ce vedem pe stradă dovedește că există mulți bani în această zonă. Automobile din cele mai recente game, vile, amenajări costisitoare de apartamente, oameni îmbrăcați cu haine la modă, toate sînt expresia unei bunăstări incontestabile. Atunci – mă întreb – de ce apar, din cînd în cînd, semnale de alarmă, intervenții publice ale asociației patronale care denunță o serie de pericole la adresa mediului de afaceri și previziuni pesimiste în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a județului?

În primul rînd, avem de-a face cu o anume artificialitate a caracteristicilor amintite mai înainte. Cine a avut curiozitatea să scormonească prin arhivele locale a descoperit că, în ultimele două-trei sute de ani, acest tîrg a avut ca singură vocație comerțul, schimburile de bunuri și servicii, nicidecum producția. Industrializarea ordonată de regimul comunist nu a ținut seama de această realitate. Poate de aceea există atîtea probleme cu obiectivele productive astăzi privatizate… Cît despre banii care circulă pe piața locală de astăzi, mare parte din ei provin de la zecile de mii de lucrători plecați prin Italia, Germania sau Spania. Nivelul scăzut al șomajului este menținut și de această emigrație masivă a forței de muncă. Însă ca efecte secundare înregistrăm creșterea uluitoare a prețurilor la terenuri și construcții, cît și reducerea drastică a mîinii de lucru calificate. Cei care știu bine o meserie și au chef de muncă au plecat să-și valorifice acest capital în țări unde se plătește mai bine. Apoi revin și plătesc pe un teren, un apartament sau o casă mult peste prețul real! De asemenea, rata scăzută a șomajului determină o scumpire nejustificată a forței de muncă. În zonele industriale din Germania, șomajul, procentual, este dublu ca la Bacău și nimeni nu intră în panică. Ba dimpotrivă! Pentru un investitor (străin sau autohton), decizia de a porni o afacere depinde întotdeauna de o atentă analiză a tuturor factorilor. Nu doar chiriile prea mari și concesiunile exagerate, dar și forța de muncă prea scumpă și insuficient calificată influențează decisiv hotărîrea unui om de afaceri. În plus, mediul de afaceri viciat, unde concurența este neloială, reduce din atractivitate. În anii din urmă, unele firme fără un potențial real au fost susținute politic și au avut acces nelimitat la contractele pe bani publici. Astfel, ele s-au strecurat în topul afacerilor locale și au îndepărtat pe cei care au crezut că se pot dezvolta doar respectînd regulile concurențiale. Capitalismul bazat pe înrudirea politică și pe împămîntenirea comisionului gras nu este agreat de marile concerne transnaționale.

La aceaste racile se adaugă infrastructura. Trebuie să recunoaștem că, exceptînd principalele artere naționale, drumurile județene sînt mult sub standardele europene. Există localități inaccesibile pentru transportul modern, așa cum există sate încă neelectrificate. Despre comunicații putem spune cam aceleași lucruri. Pînă și telefonia mobilă acoperă doar orașele județului: la zece kilometri de Onești descoperi că te afli izolat de lume… Administrația locală are datoria de a urmări foarte atent cum se derulează proiectele de infrastructură cu finanțare europeană. Este păcat atunci cînd pierdem sume nerambursabile de ordinul miliardelor doar pentru că nu s-au respectat procedurile și termenele stabilite cu partenerii occidentali. Anularea a două proiecte în valoare de 50 de miliarde și pericolul de a se pierde alte trei-patru contracte pentru că există întîrzieri nejustificate în execuția lucrărilor de infrastructură generează mari semne de întrebare cu privire la capacitatea de gestionare a intereselor publice de către cei responsabili cu aceste probleme. Dacă nu sîntem în stare să cheltuim corect banii pe care-i primim de-a moaca de la vestici, atunci de ce mai avem pretenția să fim parteneri la afaceri de anvergură? Pentru a avea perspective reale de dezvoltare, trebuie rezolvate mai întîi asemenea probleme. Este ușor să reacționăm nervoși atunci cînd studii socio-economice realizate de institute străine de prestigiu ne declară neatractivi pentru investitorii importanți, dar mai greu ne este să recunoaștem deficiențele pe care le avem. Implicarea administrației locale și centrale este vitală. Însă îmi amintesc răspunsul pe care l-am primit, în decembrie 2003, la o conferință de presă, de la subprefectul județului: „De ce trebuie să ne dorim neapărat investitori străini?! Avem și noi investitori locali importanți…” Așa o fi, însă – de exemplu – privatizările realizate „cu forțe proprii” pe Valea Trotușului s-au dovedit falimentare…

Bacăul pare să fi devenit un spațiu călduț, unde ne autoiluzionăm că sîntem cei mai tari din Moldova, unde banii negri circulă prin centru orașului, cu 4X4, unde afacerile bune (cu profit sută la sută) se fac pe bani publici și unde nu există mari succese fără susținere politică. Acest model (poate exagerat de mine) nu coincide cu perspectivele integrării europene. Dacă persistăm în a-l menține, atunci vom deveni victime sigure, peste trei-patru ani, pe frontul economiei capitaliste reale.