Ștefan RADU
Raportul de țară prezentat miercuri de mai marii Uniunii Europene m-a întristat. Este un document nedrept cîtă vreme oficialii occidentali nu recunosc, nici măcar printr-o virgulă, profesionalismul presei independente din România. Ziariștii din țară au scris, numai în ultimul an, mii de pagini despre corupția instituționalizată, despre clientelismul politic din mediul de afaceri, despre deturnarea banilor publici, despre lipsa de independență a justiției, despre anomaliile de funcționare a Parchetului, despre falimentul sistemului de sănătate și despre toate celelalte subiecte care sînt abordate, acum, de cei de la Bruxelles. Pentru dezvăluirile lor, mulți dintre colegii mei au fost amenințați, tîrîți prin tribunale, supuși unor presiuni inimaginabile din partea guvernanților și parlamentarilor. Nu de puține ori, premierul, președintele Iliescu sau alți oficiali români i-au catalogat pe jurnaliștii nealiniați politicii PSD drept complici ai unor cercuri ostile, care defăimează realizările istorice ale actualei puteri. Mai era un pas și ajungeam trădători de țară…
Scriam săptămîna trecută despre cît de tari sîntem la „ocarină”. Conducătorii noștri încă mai cred că succesele de țară se pot realiza „din vorbe”. Pe vremea lui Ceaușescu, se raportau recolte fabuloase, imposibil de realizat, și ajunseserăm să credem că sîntem buricul lumii într-ale agriculturii. Cam același lucru se întîmplă acum: în anii de dinainte de Revoluție, prim-secretarii raportau succese în întrecerea socialistă; acum premierul Năstase – prin aceeași metodă – speră să-i amețească pe cei de la Uniunea Europeană prezentîndu-le rapoarte edulcorate despre situația din România. Numai că, la Bruxelles, nu mai au căutarea minciunelele fabricate la București. Cei de acolo dovedesc că știu foarte exact ce se întîmplă pe malurile Dîmboviței. Așa că ne-au spus-o de la obraz că ar fi cazul să facem curățenie în țară și să nu mai ascundem mizeria, precum pisica, sub covor. Într-o exprimare diplomatică la care s-a muncit pe rupte, Uniunea Europeană ne-a refuzat, deocamdată, statutul de economie de piață funcțională. Faptul a fost subliniat, în românește (pentru a nu mai fi probleme de traducere) și de ambasadorul UE la București. Premierul, însă, o ține pe-a lui: „România a primit acest statut”. Cînd? Unde? O lume întreagă a înțeles taman pe dos acest mesaj, numai guvernul PSD este de altă părere. Precum capra care, fie caniculă, fie ger de crapă pietrele, merge cu coada pe sus, la fel și premierul este impasibil la realitățile crunte din România. Cînd i-am auzit discursul de miercuri seara, am avut tendința să reacționez precum simpaticii Cîrcotași: „Rușinică!”… Mă așteptam să-și asume gravele reproșuri din raport și să anunțe premizele unei strategii pentru rezolvarea acestor deficiențe. Așa ar fi fost elegant și logic. Ce să înțelegem noi, oamenii de rînd? A dispărut corupția de pe la noi, s-au retras în munți baronii care au devalizat economia, s-a terminat cu nepotismul și clientelismul? Dacă așa stau lucrurile, atunci nu are rost să ne mai mobilizam pentru viitor, ci doar să așteptăm verdictul Uniunii pentru a ne primi în clubul select occidental cu fanfara sindicatului la scara avionului! Și chiar și așa tot eșec guvernamental ar fi, deoarece tonul răspicat și acuzator al raportului dovedește incapacitatea echipei (sau care ar fi sinonimul?…) Năstase de a-i convinge pe cei de la Bruxelles că sîntem în ordine. N-ar fi nevoie, oare, de niscaiva decență?…
Lasă un răspuns