Un experiment realizat pe plan local ne arata in mod clar ceea ce banuiam numai: ca intre politicieni si electorat se casca o prapastie tot mai mare. Politicianul bijbiie dupa voturi, dar nu stie clar cum sta in preferintele electoratului, insa nici nu ar scoate un ban ca sa plateasca un sondaj. Prefera sa dea niste bani, mai putini, unei echipe de campanie la fel de oarbe ca o cirtita, dar care ii susura in ureche vorbele dulci pe care si le doreste.
Cei care au avut initiativa de a-i pune pe candidati sa pronosticheze rezultatul probabil nu s-au gindit ca va iesi o nebunie. Unele diferente dintre dorinte si realitate sint excesive, practic, un candidat care a iesit cu putin peste unu la suta se vedea in turul doi cu peste 20 la suta. Altii s-au temut de cei desprinsi din propriul partid si i-au creditat cu mult mai mult.
Cert este ca experimentul a reusit, din pacate pacientii nu mai pot fi resuscitati pentru ca tocmai au pierdut cursa electorala. Nu e un motiv de bucurie, e chiar un prilej sa ne intristam deoarece, fara dusul rece pe care il practica electoratul o data la patru ani, s-ar inmulti candidatii cam fara masura.
Pentru ca ei cred ca daca au oleaca de cheag financiar si unu-doi flutura-vint care sa le sufle in talpi, gata, poporul ii va alege cu ochii inchisi.
Lasă un răspuns